Dialogul ONG-Parlament: cu sau fara finalitate?

Intradevar, miercuri am vazut cea mai mare participare a reprezentantilor ONG la o intalnire cu un om politic.  Cu aceasta ocazie, mai vechile mele ingrijorari s-au zgaltait un pic, in ce priveste capacitatea ONG-urilor romanesti de-a atinge obiectivele strategice ale societatii civile, asa cum au fost ele definite la inceputul anilor 90.  Nu impartasesc absolut deloc opinia ca societatea civila si-ar fi gasit obstescul sfarsit conceptual.  Ceea ce ma ingrijoreaza este faptul ca, in societatea romaneasca, in general, nu ne putem adecva propriul comportament in functie de momentul in care ne aflam :(

In locul unei oferte de solutii ori deschiderii catre dialog, astfel incat atingerea obiectivelor sa ne fie mai lesnicioasa, am vazut cateva cazuri (izolate, din fericire!) in care
- unii politicieni nu s-au sfiit sa le dea lectii de teorie politica, economica ori sociala unor interlocutori pe care-i vedeau pentru prima data, uitind faptul ca expertiza unor organizatii i-ar putea ajuta la indeplinirea multor obiective din propriul lor program politic, respectiv ca mobilizarea altor organizatii ar putea insemna sfarsitul carierei lor politice;
- unii oengisti au gasit de cuviinta sa foloseasca momentul pentru a-si prezenta/promova interesele private, pe de-o parte ignorind faptul ca decidentii din fata lor nu au atributii privind rezolvarea tuturor problemelor ridicate, pe de alta parte pierzind din vedere ca scopul intalnirii era tocmai acela de-a stabili o platforma sau un mecanism de comunicare pe teme de interes general;
- alti participanti au reusit performanta de-a reintroduce in discutie, fie naiv, fie conflictual, cateva concepte complet irelevante in contextul deschiderii si/sau apropierii dintre Parlament si ONG-uri, cum ar fi capacitatea de strangere de fonduri, reprezentativitatea, unitatea societatii civile ori dificultatile managementului non-profit, ca sa nu mai amintesc si de "jaful national" ori "mafia care ne sufoca" :(

Imprumutind, cu masura (sper eu!), din vocabularul politicienilor, eu inteleg ca nu se pot rezolva toate peste noapte si ca, deseori, "vorba dulce mult aduce!"  Prefer sa am posibilitatea de-a dialoga, calm si constructiv, cu politicienii care sunt dispusi sa ma asculte, pentru ca eu cred ca numai asa se pot obtine rezultate palpabile in privinta marilor obiective ale societatii civile.  Ar fi minunat daca mecanismul de comunicare este agreat si institutionalizat in comun!  Nu sunt dispus sa ma caciulesc in fata unui demnitar, indiferent cine!  Nici sa latru ori sa urlu prin presa, cu exceptia cazurilor cand nimic altceva nu mai poate redresa situatia.  Dar abia suntem la inceput de drum in relatia cu acest Parlament, asa incat sunt optimist ca nu-mi va ajunge cutitul la os prea curand :)  Sa ne uram, tuturor, spor la treaba!