|
Data: 23-01-2012
Vineri 13 ianuarie 2012 ora 19.30. Au inceput sa apara mesaje pe Facebook de genul ”Noi nu iesim in fata prefecturii? Cand e miting in Iasi?...etc”. La ora 21.00 – stabilita pentru intalnire, vreo 20-30 de oameni (5 - 6 medici, 4 -5 sindicalisti, cativa tineri fara o referinta anume, 2 revolutionari si restul jurnalisti) erau in fata Prefecturii Iasi. Am remarcat ca nimeni nu se gandise sa aduca elemente vizuale specifice unui protest, nu se gandise la mesaje...doar la solidaritate si ceva patriotism local, in opozitie cu ideea ca Moldova nu se revolta, ca Iasul e al unui partid... Protestele au continuat zilnic, cu multi sau putini, fara o organizare anume, cu ore de intalnire imprecise si nepublicate. Oamenii se intalneau in locuri diferite din centrul civic si marsaluiau prin oras. Erau reflectate reactii ale comunitatii la Legea noua a sanatatii, la saturatia de trai plin de nevoi, la orice e politic, indiferent de culoare. Medici, studenti, pensionari, oameni in putere sau cu sanatatea subrezita si-au strigat nevoile, dorintele, sau pur si simplu au stat acolo pentru a demonstra ca sunt solidari cu cei din tara. Aceasta e comunitatea, iar problemele semnalate sunt diverse. Printre ele si cele pe care le denuntam public de multe ori si noi, cei din ONG-uri: lipsa asistentei medicale corespunzatoare – mai ales ca printre beneficiarii nostri sunt persoane cu handicap, inclusiv HIV/SIDA, consultarea de forma sau lipsa ei, in elaborarea de politici publice sau norme juridice, lipsa de implicare reala si sustinere din partea intregii clasei politice in rezolvarea nevoilor comunitatii, saracia si lista poate continua. Ceea ce aparent nu poate continua e actuala stare de fapt. Sau poate? Zilele aceste vom afla raspunsul. Frustrant pentru mine a fost faptul ca noi, cei din ONG-uri, care deseori chemam comunitatea sa empatizeze cu problemele ridicate de noi, sa se implice, am ezitat, cel putin in primele zile de revolta, sa ne afirmam sustinerea ca organizatii, pentru actiunile de protest. Am sesizat asta la toate ONG-urile, din majoritatea oraselor. ONG-urile nu au motive sa protesteze? Gresit! Au, si nu putine! Din pacate, anii de incercare de inregimentare politica, de incercare a capacitarii interesului si sustinerii societatii civile pentru politica au lasat urme adanci, care te fac sa eziti, de teama de a nu intina ceea ce ai pazit pana acum de hatisul de influente. In Romania plina de „dalmatieni” e greu sa mentii bunul renume si cateodata devii excesiv de precaut. Fundatia ADV Romania protesteaza pe acesta cale pentru situatia in care s-a ajuns in privinta asistentei medicale si denunta genocidul din sistem. Generatiile de tineri care platesc cu sanatatea actul iresponsabil de infectarea lor cu HIV in spitale, acum platesc din nou pretul indiferentei si incompetentei, fiind lipsiti de medicamentele care le-ar prelungi viata. In conditiile in care exista un Program national HIV/SIDA, fiecare luna „aduce” cateva zile negre fara medicamente. Pe langa cei infectati, alte generatii de tineri vor plati pentru lipsa programelor de prevenire a transmiterii infectiei cu HIV, pentru educatia deficitara din scolile romanesti la capitolul „pentru viata”, pentru imposibilitatea sistemului sanitar de a dezvolta programe de prevenire. Nu exista moment mai potrivit sa reiteram rugamintea de a va alatura noua semnand petitia : http://fundaumana.blogspot.com/ Fundatia ADV Romania protesteaza si pentru celelalte problemele cu care se confrunta in incercarea de a oferi servicii de incluziune persoanelor cu handicap, inclusiv HIV/ SIDA, probleme generate de atitudini discriminatorii, coruptie, clientelism, lipsa de transparenta . Chiar daca nu suntem vizibili in strada, prin lupta continua pentru corijarea disfunctiilor in asistenta persoanelor cu handicap, suntem parte a comunitatii care acum protesteaza, si pe care o sprijinim.
|































