Civil Society NGO Directory


-baza de date ONG-





Cautare avansata

INREGISTREAZA-TE IN
CATALOGUL SOCIETATII CIVILE

Femeile rup tăcerea

Data: 19-04-2017
Femeile rup t?cerea

În România, una din trei femei ajunge, de-a lungul vieții, victimă a violenței sexuale / violenței fizice. Cifrele oficiale însă nu spun toată povestea, practica demonstrând faptul că multe femei care devin victime ale violenței sexuale aleg să nu raporteze aceste abuzuri, crescând numărul femeilor care suferă în tăcere. Tot în România, victimele acestui fenomen grav dar aproape invizibil nu au acces la sprijin și servicii dedicate, deși statul român și-a luat niște angajamente la nivel internațional în acest sens. În România, victimele violenței sexuale care îndrăznesc să ridice glasul și să spună că au suferit din cauza violenței sexuale sunt stigmatizate și victimizate a doua oară, de cele mai multe ori. Așa se naște o situație paradoxală, în care o problemă acută, care lasă răni, provoacă traume și destramă familii, rămâne în cea mai mare parte nevăzută pentru autorități.

În 2014, Asociația pentru Libertate și Egaliate de Gen (ALEG), a hotărât că e momentul ca violența sexuală să fie văzută, auzită și confruntată. Existau deja numeroase organizații feministe preocupate de problemă, însă lipsea o mișcare concertată. Așa s-a format o coaliție de ONG-uri, sub coordonarea Centrului de Acțiune pentru Egalitate și Drepturile Omului (ACTEDO). Împreună, organizațiile au demarat campania „Rupem tăcerea despre violența sexuală”.

Era nevoie de un efort de proporție, la câtă treabă era de făcut. În primul rând, publicul trebuia să afle mai multe despre violența sexuală și de gen, într-o țară în care o treime din populația feminină îi cade victimă. În al doilea rând, supraviețuitorii violenței trebuiau ajutați atât cu informație ușor de înțeles și accesibilă, cât și cu locuri în care să se simtă în siguranță. Nu e niciodată ușor să depășești o situație de abuz – dar e cu-atât mai greu când abuzatorul ți-e soț, frate, unchi sau tată, iar situația te obligă să împarți în continuare o casă cu el. Peste toate acestea, autoritățile române trebuiau să ratifice Convenția de la Istanbul – pe numele ei întreg Convenției Consiliului Europei pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice.

De ce e Convenția de la Istanbul importantă? Ce ar trebui să știi despre ea? Cum te poate ajuta, dacă ai supraviețuit violenței sexuale? În primul rând, Convenția e primul tratat internațional care admite că diferențele între genuri nu sunt doar biologice, ci și de ordin social. Mai simplu spus, femeile sunt supuse altor așteptări sociale decât bărbaților, iar aceste diferențe de rol duc adeseori la violență. În plus, Convenția introduce noi infracțiuni, pe care statele semnatare se angajează să le sancționeze: mutilarea genitală feminină, căsătoria forţată, hărţuirea, avortul forţat și sterilizarea forţată. Odată ce un stat semnează Convenția, promite că va lua măsuri concrete de prevenire a actelor de violență, de protecție a victimelor și de aplicare a politicilor integrate în educație, sănătate și sistemul judiciar.

Măsuri, nu doar vorbe pe hârtie. Asta a căutat să obțină rețeaua Rupem tăcerea despre violența sexuală. Au organizat un concert cu strângere de fonduri la Cluj, ca să ducă vorba către oameni: se întâmplă lucruri grave împotriva fetelor și femeilor, dar poți să te salvezi dacă ești abuzată. Ai dreptul să nu mai fii victimă. Toate informațiile astea, cu legi și date de contact ale instituțiilor la care pot apela victimele, au fost publicate pe website-ul violențadegen.ro, un prim centru de resurse pe subiect. Iar în februarie 2016, România a ratificat Convenția de la Istanbul. Cu alte cuvinte, statul s-a angajat că va lupta împotriva violenței sexuale.

Astăzi, în 2017, măsurile din Convenția de la Istanbul se regăsesc în actualul program de guvernare. Se vorbește, în sfârșit, despre violența împotriva femeilor în contextul egalității de gen și al anti-discriminării. Mai important, poate, se vorbește despre servicii specializate, de informare, medicale și medico-legale, dedicate victimelor. Mai sunt și multe de făcut : cele opt centre de criză în caz de viol promise de autorități există momentan doar pe hârtie. Ordinele de interdicție încă nu pot fi emise de polițiștii care constată cazuri de violență domestică, iar poliția nu se poate sesiza din oficiu în astfel de cazuri. Responsabilitatea cade în continuare pe umerii victimei. Până când toate acestea se vor rezolva, organizațiile feministe continuă lupta și rup tăcerea despre o formă de violență care ne demonstrează că mai e mult până la adevărata egalitate între femei și bărbați.

Proiectul Rupem tăcerea despre violența sexuală a fost finanţat prin
granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România.

În Bucovina Paștele se prelungește – lumina va ajunge de data asta pentru o perioadă mai lungă prin programul „Lumină pentru România” Integrarea migranților dezbătută de autorități, universități și societatea civilă la Constanța Informare si educare despre drepturile sexuale si reproductive ale femeii la Sun Plaza Ciprian Marica se alatura campaniei nationale anti-bullying Bataia nu inseamna terapie, este 3 000 de persoane sustin petitiea pentru copii cu dizabilitati din scoli speciale Florin Buhuceanu (ACCEPT): undeva spre 10% din populatia Romaniei nu mai pot fi considerate familii Cand statului nu ii pasa, cei care lupta pentru drepturile copilului pun cap la cap un ghid de advocacy No Walking 4 Water, o strigare pentru milioane de femei si copii care colecteaza apa Realizarile Fondului ONG, prezentate in cadrul Conferintei Impartasim, Invatam, Sarbatorim Atentionare CRJ - Gura Vaii este depozitul de fiinte umane