Despre reforma si idei inovatoare in educatie in Republica Moldova

0

Una dintre primele concluzii ale vizitei de documentare pe care am intreprins-o la Chisinau in luna noiembrie este ca problemele sistemului de educatie din Republica Moldova sunt similare cu cele din Romania, doar ca… mult mai grave.

La o prima vedere situatia din Republica Moldova pare exceptionala in comparatie cu Romania: pentru anul 2014, de pilda, s-a estimat ca procentul din PIB pentru educatie a fost de 7,2%! In termeni reali insa, avand in vedere valoarea extrem de mica a PIB-ului acestui stat, unul dintre cele mai sarace din Europa, nu vorbim despre resurse cu adevarat semnificative. In plus, cheltuirea fondurilor pentru educatie este considerata ineficienta. Republica Moldova se confrunta si cu o scadere dramatica numarului de elevi, cu conditii salariale nemotivante pentru profesori si, pe acest fond, cu o calitate slaba a actului de educatie (relevata de prezenta pe un loc codas in Programul pentru Evaluarea Internationala a Studentilor (PISA), comparativ chiar cu alte state din regiune).

Prima incercare de reforma serioasa a sistemului a avut loc incepand cu anul 2012, atunci cind in functia de Ministru al Educatiei a fost numita doamna Maia Sandu, anterior expert al Bancii Mondiale. Aceasta si-a creat o echipa profesionista cu care a incercat sa intreprinda, in termen foarte scurt, o serie de reforme curajoase, sustinute de societatea civila, dar care s-au ciocnit frontal cu inertia unui sistem care se schimbase foarte putin din vremurile sovietice. Printre cele mai nepopulare masuri incluse in noul Cod al Educatiei se numarau introducerea mecanismului de alegere pe baza de concurs a sefilor de institutii de invatamant, cu mandat limitat, intr-un efort de depolitizare si de eliminare a nepotismelor. De asemenea, studiile de doctorat treceau in subordinea Ministerului Educatiei, iar decizia privind stabilirea bugetului institutiilor universitare era scoasa de sub monopolul discretionar al rectorilor universitari si trecuta in competenta unei noi structuri – Consiliul pentru Dezvoltare Strategica si Institutionala, cu o treime din membri numiti din exterior. Alte masuri prevedeau imbunatatirea invatamantului vocational tehnic, sau eficientizarea sistemului de scoli in zona rurala.

Incercarile de reforma au venit intr-un context extrem de favorabil: la Chisinau se instalase un nou guvern, pro-european, in urma valului popular care a inlaturat de la putere guvernarea comunista. Coalitia pro-europeana la putere era sustinuta de comunitatea internationala (Uniunea Europeana, Statele Unite, organizatiile internationale) si a demarat un proces promitator de reforme. Republica Moldova devenise peste noapte elevul model al grupului statelor din Parteneriatul Estic. Succesul reformelor sale ar fi contrabalansat situatia din celelalte state ale Parteneriatului si ar fi putut constitui un exemplu si o motivatie pentru acestea de a miza pe cartea europeana.

Parte a acestei noi agende a fost si reforma educatiei. Din nefericire, entuziasmul reformator s-a stins destul de repede, din cauza fragilitatii coalitiei pro-europene si a esecurilor din sfera luptei anti-coruptie. Numeroasele scandaluri politice si cazurile de coruptie rasunatoare (care au culminat cu disparitia a aproape 15% din PIB evaporat misterios din bancile moldovenesti pe bazaurma unei scheme testate timp de multi ani in spatiul ex-sovietic) au compromis parcursul european al Republicii Moldova si increderea cetatenilor in partidele politice pro-occidentale.

In ciuda unor reactii adverse pe termen scurt datorita unor alte masuri nepopulare (ca de pilda introducerea camerelor video si a aparatelor de bruiaj la sesiunea de Bacalaureat), doamna Maia Sandu ramane in prezent una dintre cele mai credibile personalitati de pe scena publica din Republica Moldova si un reper serios in zona de politici publice.

Reformele incepute sunt insa in acest moment amenintate. Chiar si asa, unele dintre programele donatorilor internationali, printre care se apare in prim plan si Romania, continua inca sa produca efecte. Un amplu program de modernizare a gradinitelor sustinut financiar de Romania, tocmai a fost incheiat in noiembrie 2015. Jumatate din gradinitele din Republica Moldova (din peste 700 de localitati) au fost renovate prin intermediul unui grant de 20 de milioane de euro acordat de Romania. Se estimeaza ca peste 72.000 de copii frecventeaza gradinitele renovate prin acest program. In octombrie 2014, Romania donase de asemenea 100 de autobuze scolare, care urmau sa sustina procesul de redimensionare a unitatilor scolare din mediul rural.

Unul dintre cele mai interesante (si putine) proiecte demarate in sfera educatiei in Republica Moldova ca si initiativa a societatii civile este „Scoala Mea”, al organizatiei neguvernamentale Expert Grup, cu sustinerea financiara a Bancii Mondiale. Victoria Vlad, coordonatorul proiectului, ne-a prezentat cele mai importante elemente ale acestei initiative. Proiectul a fost lansat in 2014 si urmareste sa indemne cetatenii sa contribuie, impreuna cu autoritatile nationale, regionale si centrale, la promovarea unor servicii in educatie mai bune. „Scoala Mea” indeamna cetatenii sa se informeze despre bugetul si performanta scolii lor si sa se implice in crearea unor scoli mai eficiente, mai transparente si mai bune. In cadrul proiectului au inceput sa fie selectate 100 de scoli (cate 20 pe an) timp de cinci ani. Expert Grup realizeaza impreuna cu acestea activitati si instrumente de responsabilizare si participare (ce de exemplu audieri publice, fise de de raportare). Prin intermediul acestora, Expert Grup isi propune sa determine elevii, parintii, profesorii, directorii, primarii si alti factori interesati sa discute despre prioritatile de dezvoltare a scolii. Website-ul http://www.scoalamea.md ofera utilizatorilor acces online la bugetele scolilor din toata tara. De asemenea, website-ul serveste ca ghid online pentru utilizatori pe marginea audierilor publice, solicitarilor despre datele bugetare sau semnalarea problemelor.

Este o idee care merita promovata si in Romania. Valoarea acestui proiect nu consta neaparat in impactul sau imediat. In discutiile pe care le-am avut la Chisinau am intalnit si opinii sceptice privind gradul in care comunitatea poate influenta in mod substantial alocarea resurselor din educatie. Pe de o parte este vorba de un numar destul de mic de scoli – 100 din 1397 de unitati de invatamant la nivelul invatamantului primar si secundar general. Pe de alta parte sumele din bugetele scolilor pentru care parintii si comunitatea locala pot decide cum sa fie alocate sunt foarte mici.

Ceea ce ni se pare cu adevarat important si relevant si pentru contextul romanesc este insa potentialul de schimbare pe care o astfel de initiativa il poate avea in ceea ce priveste atitudinea cetatenilor (si a viitorilor cetateni) fata de ideea de transparenta si de implicare in deciziile privind cheltuirea banului public. In momentul in care elevii si parintii acestora sunt incurajati sa ceara transparenta din partea scolilor si sa solicite ca acestea sa ia in considerare prioritatile pe care ei le identifica si le sustin, se poate spera ca urmatorul pas va fi ca aceeasi oameni sa ceara mai mult si din partea autoritatilor locale si nationale. In plus, procesul dezvoltat prin acest proiect si instrumentele de lucru (portalul online, modul de colectare si de vizualizare a datelor) pot constitui o sursa valoroasa de inspiratie atat pentru initiative similare din Romania in acelasi domeniu, educatie, cat si pentru alte domenii.

Valentin Burada