Efectele migratiei asupra copiilor ramasi acasa

0

Romania este in principal o tara de emigratie, aproape 3 milioane de romani aflandu-se in afara granitelor tarii. Desi criza economica a afectat puternic sectoarele de activitate predominant ocupate de migranti, acestia nu au revenit in tara, decat in proportie foarte mica, preferand sa isi schimbe sectorul de activitate sau tara de destinatie. Migratia pentru munca a romanilor are un impact social major, afectand negativ copiii ramasi acasa.

Studiile efectuate in domeniu arata ca migratia parintilor la munca in strainatate a lasat aproximativ 350.000 de copii acasa, in grija rudelor sau a vecinilor, in anii 2007-2008 in timp ce statisticile oficiale ale Directiei Generale pentru Protectia Copiilor identificau 80.000 de copii in aceasta situatie, cifra ramanand neschimbata pana la sfarsitul anului 2011. Aceasta discrepanta intre cifrele oficiale detinute de autoritatile competente in domeniu si datele colectate cu ocazia efectuarii studiilor releva lipsa unei metode uniforme de identificare a acestei categorii de copii.

Riscurile la care sunt expusi acesti copii sunt multiple: deviante comportamentale, traume emotionale, izolare, apatie, rezultate scolare mai scazute, comportament delincvent, fiind expusi chiar riscului de abandon. In aceste conditii lipsa interventiei din partea institutiilor statului sau a comunitatii poate afecta pe termen lung personalitatea copilului. Desi copiii ai caror parinti sunt plecati la munca in strainatate au o situatie materiala mai buna, acestia manifesta adesea comportamente de tip antisocial.

Pe langa problemele de ordin emotional si educational, in practica au fost semnalate o serie de probleme precum: insuficienta numarului de asistenti sociali care sa asigure servicii sociale personalizate in functie de necesitatile fiecarui caz, lasarea copiilor in grija unor persoane incapabile sa se ocupe de cresterea si educarea lor, dificultatea de reprezentare a copilului in relatia cu institutiile statului in absenta parintelui (de exemplu in cazul emiterii cartii de identitate pentru copilul care a implinit varsta de 14 ani).

In prezent, mass media atrage atentia asupra copiilor aflati in stare de semi-abandon sau in centrele de plasamant, intrucat bunicii nu mai pot avea grija de ei in mod corespunzator.

Pentru a le asigura o protectie si o dezvoltare normala copiilor ai caror parinti sunt plecati la munca in strainatate, este necesara:

identificarea corecta a numarului de copii aflati in aceasta situatie

intarirea cooperarii dintre serviciile de asistenta sociala si unitatile de invatamant, precum si dintre serviciile de asistenta sociala si persoanele in grija carora ramane copilul

o mai mare responsabilizare a parintilor si a persoanelor in grija carora ramane copilul

adaptarea serviciilor sociale la necesitatile acestui grup vulnerabil de copii

Din 2007 pana in prezent au fost initiate 8 proiecte de lege menite sa reglementeze situatia acestei categorii de copii, avand in vedere ca legislatia existenta, adoptata inainte de intrarea Romaniei in UE, nu mai corespunde necesitatilor sociale. Ce au aceste proiecte in comun este reglementarea unei metode aemanatoare de identificare a copiilor ramasi acasa, responsabilizarea persoanei in grija careia ramane copilul, responsabilizarea cadrelor didactice si acordarea unor servicii suplimentare de consiliere in vederea prevenirii riscurilor la care este expusa aceasta categorie vulnerabila de copii.

La nivelul serviciilor de asistenta sociala, pentru identificarea copiilor ramasi acasa se trimit adrese la scoli, la Autoritatea de Sanatate Publica sau chiar la Sectorul Misiune si Filantropie al Arhepiscopiei.

Majoritatea copiilor se afla in grija rudelor pana la gradul IV, dar multi dintre ei se afla in grija persoanelor fara grad de rudenie, uneori chiar contra cost. De asemenea, de multe ori Serviciile Publice de Asistenta Sociala sunt contactate doar atunci cand problemele se acutizeaza.

In general, se poate observa o confuzie privind statutul legal al persoanei in grija careia se afla copilul, fiind adesea asimilata tutorelui, desi acesta poate fi doar parintele. Totusi, persoana in grija careia se afla copilul indeplineste anumite indatoriri parintesti pe perioada in care parintii sunt plecati la munca in strainatate.

Avand in vedere cele mentionate, scopul nostru este de a colecta opinii privind posibile solutii la problemele cu care se confrunta aceasta categorie de copii, opinii care pot servi unei mai bune reglementari in domeniu.

Fundatia Soros Romania organizeaza audierea publica „Efectele migratiei asupra copiilor ramasi acasa”, ce va avea loc miercuri, 6 iunie, ora 10:00, la Hotel Capital Plaza (Bd. Iancu de Hunedoara, nr. 54, sector 1, Bucuresti).

Va rugam sa ne trimiteti opiniile dumneavoastra argumentate, care sa raspunda la urmatoarele intrebari:

1. Ce tip de servicii ar trebui sa ofere asistentul social copiilor ai caror parinti sunt plecati la munca in strainatate?

2. Care este responsabilitatea scolilor fata de copiii ai caror parinti sunt plecati la munca in strainatate?

3. Ce criterii ar trebui sa indeplineasca persoana in grija careia ramane copilul?

Depozitiile scrise se primesc pana la data de 1 iunie 2012, pe adresa [email protected]

Scopul audierii publice este acela de a identifica solutiile cele mai eficiente privind protectia acestor copii, prin colectarea opiniilor actorilor sociali, decidentilor, autoritatilor competente si ale persoanelor care interactioneaza cu acesti copii.

Opiniile exprimate vor fi sintetizate intr-un raport de catre comisia de experti din care fac parte: Raluca Popescu- sociolog, Daniela Gheorghe- psiholog, Ionel Oprea- adjunct Avocatul Poporului.