Finantarea societatii civile – arme grele sau nu chiar?

0

In ultima perioada tot mai mult ONG-uri se confrunta cu lipsa fondurilor si sunt nevoite sa-si inchida portile. Sursele de finantare s-au imputinat, iar criteriile de eligibilitate sunt tot mai greu de atins.

Miruna Cugler, Manager de Comunicare al Asociatiei MaiMultVerde, vorbeste pe Responsabilitatesociala.ro despre evolutia si dinamica finantarilor pentru sectorul nonprofit din Romania, de la fondurile PHARE din anii 90 la bugetele de CSR ale multinationalelor din zilele noastre.

Fondurile Phare au fost poate cel mai important Program de finantare pus la dispozitia sectorul nonprofit din Romania. In ciuda birocratiei excesive, a suspiciunilor de coruptie si abuz, precum si a limbajului de lemn folosit in redactarea propunerilor de finantare, mii de organizatii aplicau pentru aceste fonduri “gratis”.

“PHARE era cuvantul magic si avea sa ramana asa pana in vremuri apropiate de zilele noastre, pentru ca era echivalentul unor fonduri care, desi presupuneau batai de cap din ce in ce mai mari, erau, nu-i asa? gratis. (…) Pentru proiectele mai ample, grila de criterii devenea ceva mai complexa, dar, una peste alta, programele PHARE aveau bani de dat, iar organizatiile nonprofit, motiv de luat“, isi aminteste Miruna Cugler.

“”Proiectele se scriu pentru evaluator”, a fost o regula de aur, insusita in acea perioada (anii 2000) si care s-a dovedit corecta de fiecare data. Au inceput sa prospere si firmele de consultanta specializate in accesarea fondurilor europene: unele serioase, altele fantomatice. A inceput sa creasca si miza: batea aderarea la usa. Cred ca anii 2002 – 2006 au fost perioada de glorie a seminariilor, conferintelor, simpozioanelor si vizitelor de studiu dedicate integrarii europene”, a mai adaugat Miruna.

Dupa aderarea Romaniei la UE, sectorul ONG s-a confruntat cu disparitia multor finantatori si cu o concurenta acerba pentru finantarile disponibile.Fondurile structurale sau fondurile post-aderare ar fi trebuit sa reprezinte salvarea sectorului si noua rampa de lansare pentru ONG-uri. Dar conditiile de eligibilitate greu de indeplinit, lipsa de experienta si de informare a reprezentantilor sectorului a dus la o rata de accesare a fondurilor structurale foarte scazuta.  

Odata cu aderarea, miza a devenit uriasa. Fondurile structurale, aceasta veritabila lana de aur pazita de o formularistica cvasi-imposibila si conditii greu de satisfacut, au fost hiper-mediatizate, ceea ce a creat falsa impresie ca avem o comoara a poporului pe care trebuie doar s-o dezgropam. Desi destinate unor proiecte de anvergura, fondurile structurale erau si sunt jinduite mai ales de catre cei care nu le pot accesa, pentru ca ei vor sa isi faca o pensiune si banii sunt pentru o autostrada“, precizeaza Miruna Cugler.  

“Pe langa fondurile europene (PHARE, ISPA, SAPARD, structurale), organizatiile societatii civile au inceput sa incerce marea cu degetul si sa faca rost de bani si din alte surse. Daca acum cativa ani, erau la moda statutul de utilitate publica sau cel de organizatie acreditata pentru furnizarea de servicii sociale (care aduceau, amandoua, o serie de facilitati financiare destul de consistente), acum organizatiile se intrec in campanii din ce in ce mai agresive pentru a atrage fonduri prin prevederea 2% (fosta 1%) sau din bugetele de responsabilitate sociala (CSR) ale marilor companii.

2008 a fost anul de glorie al CSR in Romania, dat fiind faptul ca proiectele de profil inscrise la Gala Oameni pentru Oameni (eveniment care premiaza implicarea sociala) au fost in valoare totala de 27 milioane de euro.

S-a vorbit mult despre CSR, s-au derulat proiecte de amploare, s-au analizat tendintele si beneficiile in numeroase conferinte organizate de industria de comunicare, de massmedia, de catre ONG si de catre companii. CSR was the new cool kid in town, care spera acum ca recesiunea n-o sa-l transforme in repetentul clasei.”

Citeste tot articolul pe Responsabilitatesociala.ro!