Copiii din spitalul Marie Curie au patruns in Tara povestilor

0

Peretii din holul spitalului clinic de urgenta pentru copii Marie Curie din Bucuresti au desene in culori vii – galben, albastru si verde – iar ocazional intalnesti un animal de plus uitat in cate un colt. Tristetea din ochii copiilor din sectia de oncologie pediatrica este prea adanca pentru a fi inlaturata cu usurinta, dar o asociatie din Bucuresti incearca sa le aduca bucurie in preajma sarbatorilor de Pasti, printr-un spectacol de teatru.

Un baietel palid se plimba pe holul spitalului, privind cu ochii tristi ascunsi in spatele mastii de protectie pe oricine trece. Spune ca mama lui e jos, in salon, dar el a ramas pe hol pentru ca s-a plictisit, deoarece cu el in salon nu sunt si alti copii. Il cheama Florin si are 10 ani, trebuia sa fie in clasa a treia, dar  de cand s-a imbolnavit, de un an, vizitele la spital au fost mai dese decat cele la scoala. “Imi place la scoala, dar n-am mai fost de un an, din aprilie.

Marti dimineata insa, Florin si alti 20 de copii ai sectiei de oncologie au avut un motiv de bucurie. Ei s-au strans in amfiteatrul spitalului, unde au uitat, pentru aproape o ora, de viata din spital si de boala care le umbreste copilaria. Au pasit in “Tara lui Gufi”, o lume a culorilor si bucuriei – un spectacol de teatru de papusi adus in amfiteatrul spitalului de Asociatia Beneva, prin proiectul “Pasi catre viata”, in parteneriat cu asociatia “Telefonul copilului”, organizatie non-guvernamentala ce are ca scop protejarea copiilor.

Actori in Tara lui Gufi

Este piesa noastra de licenta si un spectacol la care tinem mult”, spune, cu vocea ragusita dupa spectacol, Ionel Barac, unul din actori. Este prima oara cand joaca in spital, dar spera sa repete experienta in viitor. „Mi se pare o idee foarte frumoasa, si cred ca ii ajuta pe copii, mai ales in momente din acestea”, adauga el.

Timp de 45 minute, copiii au privit cu atentie jocul marionetelor de pe scena, au ras si au imitat personajele, traind intens povestea zugravita de cei patru actori. Desi piesa nu a fost conceputa ca un spectacol pentru copii foarte mici, subiectul i-a prins si au intrat in joc – „asta e cel mai tare la copii, se implica intotdeauna, traiesc povestea”, spune cu entuziasm Ionel.

Intr-un rand din spate, doi baieti in jur de cinci ani au insistat ca mamele lor sa filmeze intreaga piesa, in timp ce ei au fost foarte atenti la ce se intampla pe scena. Au cantat si au ras la fiecare replica, imitand sau anticipand replicile personajelor, ca si cum nu se aflau pe scaunele spectatorilor, ci pe scena, alaturi de Gufi si Iola, doua din personaje.

Ana Pepine, una din vocile care au dat viata povestii, vorbeste despre sensibilitatea aparte a copiilor din spital: „Mi se pare ca ei au o emotie speciala, reactioneaza altfel decat alti copii care merg la teatru. Sunt mai sensibili, poate datoria bolii sau a contextului. Eu am mai jucat intr-un spital, unde erau copii bolnavi de leucemie, si am avut o experienta destul de trista acolo, mi-am dat seama ca un simplu spectacol de teatru nu prea ii inveseleste, erau foarte tristi. Aici parca e un pic altfel, se bucura de atentia care li se ofera.

„Copiii ne daruiesc noua mult mai mult”

Initiativa face parte din proiectul „Pasi catre viata” al Asociatiei Beneva, si incearca, prin evenimente cultural-urbane sustinute de studenti in spatii neconventionale din Bucuresti, sa sustina partial cheltuielile necesare achizitionarii aparatelor de investigatii si tratament pentru cancer din sectiile de oncologie pediatrica ale spitalelor din Romania.

Iulian Constantin Vacarean, presedintele Asociatiei, spune ca, pe langa ajutorul material oferit spitalului, proiectul incearca sa le ofere „un pic din frumusetea vietii”. “Eu cred foarte mult ca daruindu-le din  experientele noastre de zi cu zi, oferindu-le un spectacol de teatru, un concert, aducandu-le oameni care nu sunt bolnavi, dar au compasiune, pot sa preia din bucurie unul de la celalalt. Si de cele mai multe ori, noi plecam incurajati de la spital, copiii ne daruiesc noua mult mai mult decat noi lor.”

Din 2009, Iulian strange bani pentru copii bolnavi de cancer si incearca sa le aduca cate un zambet, prin diverse actiuni: voluntari care ii picteaza pe fata si se joaca cu ei, iar de sarbatori, evenimente mai mari – concerte si spectacole. Florin, baiatul de pe holul spitalului, isi aminteste ca de Craciun, a fost la un spectacol de circ, tot in spital, dar spune ca cel de azi i-a placut mai mult, si parca fata i se insenineaza cand vorbeste despre piesa de teatru.”Mi-a placut finalul si personajele, am inteles despre ce era vorba.

Daca planul initial era amenajarea unei camere sterile la Marie Curie, acum s-a ajuns la renovarea intregului etaj sase al spitalului, cu ajutorul oamenilor care i s-au alaturat lui Iulian si initiativei sale pe parcurs – “Am inceput proiectul cu camera sterila, dar lucrurile s-au transformat foarte frumos cu ajutorul celorlalti. Daca incepi sa spui o poveste, intalnesti foarte multi oameni frumosi in jurul tau care incearca si ei sa faca acelasi lucru.”

Andreea Giuclea