Interviu Voci pentru Romania – Alina Motoc

0

Talentul nu este niciodata suficient. Cu cateva exceptii, cei mai buni jucatori sunt si cei care muncesc inimaginabil de mult; ani intregi de munca sunt necesari pentru a deveni „peste noapte” o mare senzatie, Alina Motoc.

Cu o experienta de peste 20 de ani in sah, la cei 26 de ani Alina „s-a jucat” cu cele mai importante Turnee de sah din lume, fiind Campioana Mondiala (sub 10 ani) in Sao Laurenco, Brazilia, Campioana Europeana (sub 18 ani) in Peniscola, Spania, Campioana la Women Chess Balkan, Istanbul, Turcia. Primeste de asemenea distinctiile Fair-Play in 2002 pentru intreaga activitate, Woman International Grandmaster in 2005, 12 titluri de Campioana Nationala, Cel mai bun jucator roman de sah in 2002. Intre turneele de sah, Alina este si antrenoare pentru tineri jucatori din Africa de Sud si Canada.

Ai absolvit Facultatea de Psihologie la Iasi. In ce masura pregatirea profesionala si pasiunea pentru sah dau rezultate si dincolo de tabla de sah?

Atat psihologia cat si sahul sunt parte din mine, m-au pasionat dintotdeauna si oricat am incercat, nu am „reusit” sa le dau deoparte si sa imbratisez o alta cariera. Pentru multi oameni, a juca sah pare a fi o utopie, un joc, o preocupare fara cap si fara coada, care cu siguranta nu aduce banii necesari unui trai decent. Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu privita ciudat (in sensul bun!) si cu insistenta atunci cand imi dezvaluiam activitatea: sahista profesionista. Sincera sa fiu, si eu as fi facut la fel, daca nu as fi practicat acest sport de mai bine de 20 de ani. Dar dupa atatia ani de munca investita, zi de zi, acest stil de viata, mereu pe drumuri, intre avioane, autobuze, trenuri si cu bagajul pregatit in fata usii, mereu pe picior de plecare – mi se pare absolut normal. Viata pe care o duc nu este una extrem de neobisnuita, ci pur si simplu diferita.

Nu as vrea sa exagerez, folosind cuvinte prea mari pentru ceea ce fac, dar cred ca as putea spune ca sahul este viata mea. Si totusi…viata mea nu este sahul. Oricat de frumoasa si plina de neprevazut ar fi cariera de sahist, personal nu ma pot multumi numai cu atat. Nu-mi doresc unilateralitate, m-as plictisi ingrozitor. Acesta nu este insa singurul motiv pentru care m-am hotarat sa urmez Facultatea de Psihologie, o facultate la care am visat mereu, inca de cand eram (si inca sunt) complet absorbita de cartile scriitorilor rusi, care surprind atat de bine adancurile fiintei umane.

Nu pot sa uit prima „lectie” pe care am primit-o pe bancile facultatii: „De ce va aflati voi aici?! Cu siguranta pentru a va rezolva una sau mai multe din multiplele probleme cu care va confruntati!”…remarca foarte aproape de adevar de altfel. Si eu ma lupt cu adversarii la tabla de sah, ma „chinui” in antrenamentele zilnice, ma straduiesc din rasputeri sa nu ma las doborata de insomniile care ma incoltesc uneori in timpul turneelor, cand creierul nu vrea sa se opreasca din calcule. Cu alte cuvinte, facultatea de psihologie este cum nu se poate mai binevenita, nu numai pentru a-mi oferi un punct de sprijin la nevoie, ci mai ales pentru a ajunge sa castig batalia cea mai mare: cu mine insami, adversarii sunt mai usor de infrant.

Prin urmare, sahul si psihologia merg mana in mana, imi sunt prieteni devotati si dau rezultatul pe care mi l-am dorit si urmarit dintotdeauna: sa ma simt implinita ca om.

Citeste tot interviul aici.

Proiectul “Voci pentru Romania” este lansat de GRASP (Global Romanian Society of Young Professionals). Scopul proiectului este de a aduce in atentia publicului romani care au excelat in domenii diverse si care pot reprezenta un reper concret pentru societatea romana contemporana si, mai ales, pentru tinerii romani in orientarea lor spre o buna dezvoltare profesionala.