Sa (nu) le dam ONG-urilor liber la obiective politice

0

Intr-un interviu postat pe blog-ul  portocaliu si alb-ca-zapada Madame Blogary, Sebastian Lazaroiu lanseaza o idee interesanta dar nastrusnica cu privire la schimbarea legii pentru a putea permite ONG-urilor sa aiba scopuri politice.

Redau cu copy/paste secțiunea din interviu la care fac referire si care m-a facut sa scriu prezentul articol. 

“Ar fi o noutate sa apara asociatii care sa aiba obiective politice si economice, nu doar obiective referitoare la reforma morala a societatii. S-ar putea ca din aceasta zona sa plece presiunea, pentru ca, daca aceste obiective vor fi foarte bine formulate, foarte bine comunicate, ele vor avea si foarte multi sustinatori. Si cu cat ai mai multi sustinatori, cu atat nu mai poti fi ignorat, adica partidele, intr-un fel sau altul, se vor reaseza dupa aceste semnale pe care le dai.”

Mai sus in interviu, Lazaroiu spunea ca nu e nevoie de un nou partid pentru ca un nou partid nu ar aduce nimic nou  si „nu v-a sparge gura targului”, drept pentru care este nevoie de o platforma  politica. De aici deducem ca cea mai facila forma pentru aceasta platforma este, evident, un ONG ce se poate infiinta cu doar 3 membri. Deci ne este limpede ca dl. Lazaroiu are un interes direct aici cand ne vorbeste de ONG-uri cu scopuri politice. Un interes care nu trebuie neaparat sa-l tratam ca ilegitim atata timp cat este exprimat deschis. Dar mai mult decat ma intereseaza politica si noua constructie ( sau platforma?) ce se infiripeaza, ma intereseaza societatea civila in forma ei organizata, neguvernamentalul caruia i-am dedicat ultimii noua ani din viata.

Argumente pro ONG-uri cu obiective politice:

  • Deja exista, nu trebuie decat sa le aducem legalitate. Chiar daca nu o spun in statutele lor, ele exista. Iata cateva exemple:  Institutul de Studii Liberale (in cadrul ARLD) ce „apartine” PNL (si despre care nu am mai auzit de ceva timp), Institutul de Studii Populare ce „apartine” PDL  (si care a aparut dupa modelul ISL, dupa ce Valeriu Stoica s-a dus catre PDL. Acest Institut este activ si se manifesta ca un veritabil think-tank, dupa model american). Institutul Social Democrat „Ovidiu Sincai”, aferent la PSD-ului. Sunt si altele, infiintate de personalitati politice precum Ion Iliescu, Calin Popescu Tariceanu, Theodor Baconski si altii, dar acestea nu s-au remarcat in mod deosebit.
  • Legea partidelor politice este extrem de restrictiva si blocheaza practic din fasa noi initiative politice. Pentru a infiinta un nou partid ai nevoie de resurse imense la care au acces doar oligarhii si baronii. „Obiective politice” inseamna dreptul de a propune oameni pentru demnitati publice si de a participa in alegeri. Cel putin asta inteleg eu, chiar daca subiectul interviului citat nu o declara deschis.
  • Daca nu ma insel, UDMR-ul este in continuare un ONG caruia i se permite tacit sa participe la alegeri si sa propuna oameni in guvernele care au nevoie sa realizeze majoritati. Acest argument este din categoria „deja exista si pe deasupra mai si functioneaza”.
  • Argumentul lui S. Lazaroiu referitor la presiunea care ar trebui sa plece de aici, dinspre societatea civila, pentru reformarea clasei politice mi se pare acceptabil. In perioada 2000 – 2004, cand practic nu am avut democratie functionala, ONG-urile si presa au fost acele entitati care au asigurat „checks and balances”  proprii democratiilor. Plus ca, actuala clasa politica pare incapabila de o reformare care sa se bazeze pe propria ei vointa politica. Partidele noastre sunt alimentate de bisnitari locali ce se viseaza baroni. Acesti bisnitari-politicieni fara anvergura intelectuala si verticalitate morala nici macar nu pun in practica decizia populatiei de la referendum, anume parlamentul unicameral.

Argumente impotriva  ONG-uri cu obiective politice:

  • Daca ar putea propune oameni pentru demnitati publice, ONG-urile ar arunca in aer legea actuala a partidelor politice si ar face-o redundanta, irelevanta si lipsita de obiect. Legea actuala este proasta, limitativa, dar cel mai bine ar fi sa o schimbam pe acesta si nu sa venim cu ceva nou care ar afecta si decredibiliza un sector indispensabil democratiilor functionale,  sectorul neguvernamental.
  • Chiar daca nu o spun prin statut, ONG-urile pot – de facto – sa influenteze deciziile politice si implicit puterea politica. Exista think-tank-uri care o fac intr-un mod onorabil, deschis si transparent prin diferitele rapoarte de cercetare pe care le publica si in cadrul carora fac recomandari care vizeaza direct influentarea deciziei politice. Daca sunt interesate de influentarea puterii politice aceste grupuri informale se pot organiza si pune resursele la bataie pentru a-si atinge obiectivele, nimeni nu le opreste. (Acest lucru se cheama advocacy daca este facut in interes public si nu lobby.  Din pacate sunt putine la noi think-tank-urile cu adevarat independente si care au resursele necesare sa produca cercetari de calitate care sa fundamenteze  optiuni de politici publice. Pe acest subiect o sa revin intr-un articol pe care-l voi dedica think-tank-urilor din Romania.)
  • Sintagma de “neguvernamental” ar deveni  lipsita de continut. Atata timp cat vizezi obtinerea puterii politice, finalitatea fiind sa ai oameni in guverne locale sau centrale nu poti sa te definesti ca neguvernamental.
  • Cat de legitim este ca o organizatie, inființata de 3 – 5 oameni, nesupusa unei forme serioase de control si care urmareste puterea politica sa obtina finantari sau alte beneficii din resurse publice?

Intre oengisti a aparut o formula de stigmatizare (pe drept cuvant) a ONG-urilor politice. Li se spune GONG-uri  in romana si GONGO in engleza .”G”-ul vine de la englezescul „Governmental” .   Ei sunt cei care vizeaza puterea politica, sunt instrumente de lupta politica extra-partidice si intra-partidice, obtin de multe ori resurse in mod netransparent si nu raspund decat in fata acelora care le-au infiintat.

 GONG-uri  sunt si acele organizatii infiintate de institutii guvernamentale si le intalnim cu precadere in statele autoritare (cum ar fi Rusia). Ele sunt infiintate pentru a simula democratia reala si pentru a contrabalansa influenta si estompa vocea organizatiilor veritabile, independente.  Isi facuse PSD-ul din vremea lui Adrian Nastase asa ceva, e vorba despre Comisariatul Societatii Civile (Sic!) care este o rusine care inca mai exista si care are sediu intr-una din cladirile RAPPS. In ultimul scandal in care au fost implicati isi facusera masini ce copiau insemnele politiei pe care scrisesera „politia animalelor” si oprisera transportul cu caii din Delta, din padurea Letea. Li s-o fi deschis dosar penal?

Pentru a nu lasa lucrurile in coada de peste e trebuie sa punem in balanta doua rele: (1) impermeabilitatea legii partidelor politice (fiind lege organica este f. greu de modificat in conditiile actuale) si (2) afectarea sectorului neguvernamental (cel care a reusit si in aceste conditii pana acum sa trimita politicieni la varful guvernului  sau in Parlamentul European – oameni cu care nu ne este rusine – si sa fie contrapondere democratica atunci cand a fost nevoie).

In consecinta, oricat de ispititoare ar fi sugestia lui Sebastian Lazaroiu nu cred ca este fezabila si oprtuna. Las deoparte obiectivele economice ale asociatiilor la care de asemenea, se refera intervievatul. Pentru profit avem companii. Si asa exista o puzderie de firme „sub acoperire” care concureaza asociatiile care urmaresc finalitati altruiste.  Non-for-profit – ul este o componenta esentiala a neguvernamentalului si ar trebui sa ramana asa. ONG-urile de tip Botis ar trebui identificate si trecute in categoria GONG-urilor.

 Ciprian Ciucu Programs Director la Romanian Center for European Policies