Visul salvarii din ghetou

0

Andreea are aproape 15 ani si e abia in clasa a III-a. Nu stie ce vrea sa fie cand va creste, dar stie sigur un lucru: vrea sa plece din Ferentari. „Vreau sa scap de aici. Intai vreau sa termin scoala, apoi sa-mi gasesc un loc de munca, sa strang foarte multi bani si sa ma mut. O sa ajung ceva in viata, si ma mut usor, usor de aici.”

De pe o banca din sala de sport a Scolii nr 136, unde invata, ea povesteste, cu expresii de om mare, ca locuieste intr-un centru de plasament impreuna cu fratele ei mai mic, Totonel, „pentru ca mama e inchisa”. Se joaca teatral cu suvite de par si clipeste des din genele lungi, incarcate de rimel, in spatele carora se ascunde o privire adanca, care te fixeaza cand vorbeste.

La scoala unde invata, Andreea merge dupa ore la Clubul de Educatie Alternativă de la etajul trei, un loc unde copii ca ea, care locuiesc în ghetou, îsi fac lectiile după ore, învată să se exprime prin teatru, muzica si dans sau îsi imbunatatesc engleza. De un an, cei de la club le ofera copiilor din cartierul saracacios, obisnuiti cu mizeria, violenta si lipsurile, o alternativa: educatie non-formala pentru un viitor mai bun.

„Niciodata nu e prea tarziu”

In cartierul Ferentari, una din una din cele mai sărace si periculoase zone din Bucureşti, copiii – majoritatea romi- nu au multe sanse in viata. În fiecare zi, ei sunt expusi la violenţă, prostituţie, cerşetorie sau trafic de droguri, si de multe ori, ajung la fel ca parintii lor: fie în inchisoare, în grupuri criminale, dependenţi de droguri sau fără scoală. Familia Andreei nu iese din acest tipar: tatal e fugar, mama e la inchisoare pentru trafic de droguri, iar Ana, sora mai mare, e dependenta de droguri. Cand mama ei a fost inchisa, Andreea a renuntat la scoala pentru a avea grija de fratele ei. A pierdut cinci ani de scoala pentru a repara greselile familiei, dar e hotarata ca acestea sa nu fie si greselile ei: „Am avut o problema cu mama si nu am putut sa-l las pe frati-miu singur acasa, ca era mic. Asa ca am renuntat la scoala. Dar niciodata nu e prea tarziu.”

Scoala nu ocupa un loc privilegiat in ierarhia valorica a comunitatii din Ferentari. Valeriu Nicolae, presedintele Policy Center for Roma and Minorities, organizatia care a înfiintat Clubul de Educatie Alternativă, spune că majoritatea părintilor din Ferentari nu au ajuns la liceu.
Stiu peste 500 de parinti si niciunul nu are liceu. Deci motivatia pentru pusti sa mearga bine la scoala e foarte mica”.

Conditiile in care traiesc majoritatea din copiii din Ferentari sunt inumane si nepotrivite pentru cresterea unui copil, iar familiile de romi au, de obicei, foarte multi copii. In garsonierele mici din blocurile scorojite locuiesc cate sase-sapte persoane, din care majoritatea sunt copii. Ei isi fac temele, dorm, mananca si se joaca in aceeasi camera in care parintii gatesc, beau sau se drogheaza. Daca ies pe strada, se joaca printre seringi, gunoaie si sobolani. Cand cresti in astfel de conditii si principala ta grija e sa supravietuiesti de pe o zi pe alta, devine dificil sa te gandesti la viitor, la scoala sau la ce vrei sa te faci cand vei fi mare.

Educatie alternativa in Ferentari

Educatia ramane, insa, singura cale de iesire din ghetou pentru copii. Cativa dintre ei, printre care si Andreea si fratele ei, Totonel, au inteles asta. Ei s-au inscris, acum un an, la Clubul de Educatie Alternativa, deschis de Policy Center for Roma and Minorities la Scoala nr. 136, unde invata. Acolo au gasit o lume noua: profesori interesati de ei si de viitorul lor, activităţi educaţionale şi recreative, mentori, cursuri de dans, teatru, muzica, fotbal, baschet sau box, sansa de a participa la competitii si spectacole, de a-si descoperi talente si de a invata ce sa faca mai departe, indrumati de oameni pe care ii admira si care le ofera zi de zi modele de urmat: cântărețul Damian Draghici, laureat al premiului Grammy în 2006, Marian Simion, fost campion mondial la box, actorul Sorin Sandu, căpitanul naționalei masculine de baschet Virgil Stănescu și trupa de street-dance Trouble Crew. Ei ii invata pe copii nu doar cum sa scrie, sa cante sau sa joace fotbal, ci si cum sa-si depăsească limitele si să viseze la un viitor mai bun. Misiunea clubului este de a imbunatati performanta scolara si de a-i atrage catre sport, teatru, muzica sau dans, ca alternative la practicile la care sunt expusi zi de zi in ghetou

Miercuri, Clubul de Educatie Alternativă a sarbatorit un an de la infiintare. In sala de sport a Scolii 136, printre baloane colorate, panouri de baschet si porti de fotbal, zeci de copii si parinti s-au inghesuit sa afle ce invata pustii de la club cand nu sunt pe strazi: acestia au dansat, au cantat cu Damian Draghici, au jucat teatru, au facut demonstratii de baschet, fotbal si volei si au fost aplaudati de toti cei prezenti: alti copii si parinti din cartier, invitati la eveniment pentru a vedea ce inseamna educatia non-formala.

„O tona de pusti super talentati”

Evenimentul de miercuri le-a oferit copiilor sansa de a-si arata talentele, descoperite si incurajate la club. „Sunt o tona de pusti super talentati in Ferentari”, spune Valeriu Nicolae, dar multi se pierd daca nu sunt incurajati si indrumati.

Andreea si Totonel sunt doua exemple. Ei merg de un an la club, si amandoi sunt talentati la dans. Andreea spune ca nu mai are emotii cand danseaza, pentru ca a avut deja multe spectacole, dar ca tot se teme ca nu e suficient de buna. Desi si-ar dori sa devina dansatoare, stie ca e greu si se gandeste la o meserie mai sigura, ca cea de avocat sau doctor. Crede ca trebuie sa munceasca mult pentru asta si ca ii va fi greu sa recupereze anii pierduti.

Dupa serbare, Andreea iese in curtea Scolii si o suna pe mama ei, in inchisoare. Ii povesteste cum a fost la serbare si ce frumos danseaza fratele ei: „Sa-l vezi pe Totonel cum il imita pe Michael Jackson, mori!”.

Afla si o veste buna: mama ei va iesi din inchisoare pe 18 octombrie, dupa cinci ani. „Ce bine, acum cand se ia cineva de mine, o sa pot sa-i zic si eu mamei. Pana acum, nu am avut nimanui cui sa-i spun.” Andreea spera ca ea si fratele ei sa se mute cu mama ei, ca aceasta sa-si gaseasca un loc de munca si sa nu repete greselile din trecut. Greseli pe care Andreea si Totonel nu le vor face, pentru ca au invatat ca se poate si altfel. Desi amandoi au vise mari: Totonel vrea sa devina dansator, iar Andreea „sa ajunga cineva”, amandoi isi doresc, in primul rand, sa plece din Ferentari.

Andreea Giuclea