Solidaritate Internationala

0

Context și analiza situației

Politica de Cooperare pentru Dezvoltare (PCD) merită o atenție sporită în contextul politicii externe a României. PCD are un potențial incă neexplorat de a răspunde principalelor priorități de politică externă: consolidarea profilului României în cadrul Uniunii Europene, dar şi în alte zone (regiunea Mării Negre, etc…), aprofundarea şi eficientizarea parteneriatelor României, inregistrarea de rezultate consolidate în materie de diplomaţie economică, o acţiune pragmatică în planul securităţii globale şi al multilateralismului, acordarea atenţiei cuvenite românilor din străinătate si promovarea imaginii României la nivel internaţional.

PCD vizează acordarea de asistență statelor în curs de dezvoltare incluse pe lista Comitetului de Asistență pentru Dezvoltare al Organizației de Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE), fiind o politică a Uniunii Europene complementară cu politicile naționale. Ca membru al UE, România a aderat și la o serie de angajamente internaţionale ce decurg din acest statut – alocarea unui procent de 0,33% din Venitul Național Brut (VNB)  până în 2015 ca Asistență Oficială pentru Dezvoltare. Asistenţa oficială pentru dezvoltare (AOD) constituie cel mai important instrument prin care ţările membre ale Uniunii Europene (si nu numai) contribuie la dezvoltarea ţărilor mai sărace ale lumii. Politica de cooperare pentru dezvoltare contribuie la dezvoltarea relaţiilor şi parteneriatelor cu ţările mai puţin dezvoltate, fapt ce poate genera avantaje economice, comerciale, politice şi sociale.

Mai mult decât atât, România are premisele unei bune colaborări cu ţări din Africa, Asia şi America Latină. Astfel, dacă la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, România avea relaţii diplomatice cu o singură ţară din Africa, respectiv din Asia, şi cu doar două din America Latină, în 1960  această situaţie s-a schimbat radical. România şi-a extins relaţiile cu statele în curs de  dezvoltare, astfel că până în anul 1974 România avea relaţii diplomatice cu nu mai puţin de 39  de ţări din Africa, 32 din America Latină şi 16 state din Asia. Pe această bază, România şi-a consolidat atât poziţia de partener comercial şi dezvoltă companii de comerţ cu capital românesc, dar mai ales imaginea în plan global.

La momentul actual, PCD se regăsește mai mult la nivel de discurs – spre exemplu, programele de Guvernare din 2011 și 2012 au fost menționate în capitolul de politică externă obiective precum revitalizarea relațiilor cu Africa de Nord, Orientul Mijlociu, dezvoltarea relațiilor tradiționale cu țările emergente, continuarea oferirii de asistență către Republica Moldova din Fondul de Asistență pentru Dezvoltare, punând accentul și pe regiunea Mării Negre ca un spațiu european de importanță strategică.  În practică însa, la 5 ani de când România a devenit stat donator, nu există un sistem de planificare strategică și un management coerent al acestei politici. Relațiile instituționale între coordonatorul național al politicii de cooperare pentru dezvoltare – Ministerul Afacerilor Externe și restul ministerelor de linie sunt incă incoerente.  Politica de cooperare pentru dezvoltare nu constituie o prioritate pentru programele şi planurile de acţiunile ale ministerelor astfel că cele mai multe activităţi derulate au mai mult un caracter punctual și nu urmează o direcție strategică. Spre exemplu, există o comunicare deficitară între Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului– cel care coordonează programului de asistenţă tehnică şi financiară în baza unui ajutor financiar nerambursabil în valoare de 100 milioane de euro acordat de România Republicii Moldova.Este cea mai mare sumă acordată ca şi AOD de către România, dar care riscă să nu ajungă acolo unde este cu adevărat nevoie de sprijin. În lipsa unei coordonări instituţionale, şansele ca România sa fie cu adevărat un donator eficient, scad considerabil.

România nu iși va putea îndeplini angajamentele asumate, nu va beneficia de avantajele ce revin din apartenența la Uniunea Europena şi nici de avantaje conexe referitoare la dezvoltarea de relaţii economice, culturale şi educaţionale, daca nu iși orientează eforturile pentru consolidarea instituțională la nivel național.

Strategia Națională privind Politica de Cooperare pentru Dezvoltare necesită o revizuire substanțială și armonizarea la contextul actual, atât național cât și international. Strategia existentă a fost creată cu scopul principal de a permite României aderarea la UE. În contextul post-aderare, această strategie este depașită. De asemenea, evoluțiile internaționale, dar și dezbaterile din sfera cooperării internaționale pentru dezvoltare determină necesitatea readucerii in dezbaterea publica a rolului cooperarii pentru dezvoltarea din perspectiva nationala. Procesul de revizuire a Strategiei trebuie sa fie comprehensiv si sa includa toti actorii relevanti din tara si din tarile partenere ale Romaniei. Trebuie rediscutate elemente fundamentale precum: viziune; cadrul legal si institutional; prioritati tematice si geografice; instrumente; resurse; consolidarea capacitatii, indicatori, rezultate si evaluare.

Totodata, este necesara o mai mare sustinere politica fata de PCD, dublata de o mai buna coordonare la nivel orizontal intre toate ministerele, dar si cu alti actori importanti precum ambasadele, autoritatile locale, instituţiile de învăţământ şi ONG-urile.

Propuneri 

   1. Politica de cooperare pentru dezvoltare să beneficieze de un buget corespunzător angajamentelor şi planurilor asumate (atât la nivel naţional, cât şi internaţional)

Politica de cooperare pentru dezvoltare, in mod particular elementul de cooperare bilaterala directa si indirecta, trebuie inzestrata cu un buget adecvat, corespunzator ambitiilor si potentialului pe care PCD il are pentru Romania, care sa asigure credibilitatea externa a Romaniei, dezvoltarea capacitatilor interne si eficienta actiunilor in afara tarii. Bugetul gestionat de către Ministerul Afacerilor Externe până în prezent în contextul PCD de către România se situează la o medie de aprox. 3 milioane euro, în timp ce proiectele în care sunt implicate organizaţii ale societăţii civile au bugete ce depăşesc uneori 1 milion de euro/proiect.

   2.  Realizarea unei programări multianuale a politicii de cooperare pentru dezvoltare şi a unui cadru strategic pentru fiecare ţară parteneră

Pentru asigurarea predictibilitatii, continutitatii si coerentei politicii de cooperare pentru dezvoltare (PCD), este necesara elaborarea de catre MAE a unui program de actiune multianual, care sa includa atat prioritatile de dezvoltare a capacitatii institutionale si nationale in acest domeniu, inclusiv in ceea ce priveste comunicarea publica, cat si o planificare a prioritatilor externe.  Abordarea multianuala este necesara intrucat interventiile in tari terte nu se pot incheia odata cu anul calendaristic,din experienta proprie Romania cunoscand necesitatea unor investitii pe termen mediu, cel putin. Procesul de elaborare trebuie sa fie transparent si sa permita participarea societatii civile. Planurile anuale de actiune trebuie sa se bazeze atat pe strategia nationala, cat si pe programul multianual, si sa devina transparente si sa permita participarea deplina a societatii civile in procesul de programare.

Coerenta si continuitatea actiunilor Romaniei in domeniul cooperarii pentru dezvoltare nu pot fi asigurate fara elaborarea de catre MAE a unor documente strategice pentru fiecare dintre tarile prioritare. In mod particular este necesara elaborarea unei strategii de tara pentru Republica Moldova, tara pentru care Romania va aloca pe parcursul a 4 ani 100 milioane de euro – ajutor financiar nerambursabil. Strategia trebuie sa includa un program solid dedicat societatii civile si proiectelor in parteneriat. In particular, programul ar trebui sa fie complementar cu programele europene existente si sa creasca capacitatea organizatiilor neguvernamentale din Romania si din Republica Moldova de a absorbi aceste fonduri.

  3. Cresterea capacității instituționale la nivelul Unităţii de Asistență pentru Dezvoltare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe responsabilă de coordonarea PCD care să permită continuitatea şi dezvoltarea profilului acestei politici

Politica de resurse umane si de dezvoltare institutionala in cadrul MAE trebuie sa fie revizuita pentru a asigura continuitate si dezvoltarea PCD. Unitatea de Asistenta pentru Dezvoltare trebuie (re)adusa la un rang adecvat care sa ii creasca profilul in cadrul MAE si sa ii permita o influenta mai mare in cadrul politicii externe.  O unitate speciala de programare, selectie si monitorizare a proiectelor de dezvoltare trebuie creata pentru a garanta o actiune eficienta a Romaniei pe plan international. Până în prezent, eforturile care s-au făcut în această direcție de a asigura continuitate și memorie instituțională, au fost subminate prin  fluctuaţia de personal, specifică diplomațiilor din cadrul MAE. 

  4. Implicarea societăţii civile în procesul de planificare, coordonare şi implementare a PCD şi coordonarea tuturor actorilor implicaţi în implementarea acestei politici

Participarea actorilor specializati din randul societatii civile din Romania in planificarea, coordonarea si implementarea actiunilor din sfera ajutorului umanitar (AU) poate permite o prezenta romaneasca mai vizibila in cadrul actiunilor internationale de raspuns la situatii de urgenta, intarind in acelasi timp capacitatea nationala de a face fata dezastrelor interne. ONG-urile româneşti au arătat că nu sunt deloc indiferente când vine vorba de dezastre ce necesită intervenţie umanitară – aşa cum s-a întâmplat spre exemplu în cazul tsunami-ului din 2005, al cutremurului din Haiti sau din Japonia. Societatea civilă a mobilizat sume considerabile pentru victimele dezastrelor, incomparabile cu ajutoarele oferite de statul român. Spre exemplu, pentru cutremurul din Haiti, Guvernul român a alocat 50.000 de euro, În contextul politicii de cooperare pentru dezvoltare, lipsa de comunicare şi de coordonare între Guvern şi societatea civilă face ca un astfel de demers umanitar să nu fie valorizat la potenţialul său maxim.

   4.a Coordonarea orizontală între toate ministerele de linie, Parlament, Guvern

Pentru a putea participa ca actor deplin in cadrul politicilor europene si globale de dezvoltare, Romania trebuie sa investeasca mai mult si mai strategic in dezvoltarea capacitatii nationale in acest domeniu.

Este necesara o abordare structurata si integrata pentru formarea unei comunitati nationale de dezvoltare care sa aduca laolalta actori din sfera guvernamentala, autorități locale, societatea civila, mediul academic, mass-media si comunitatea de afaceri pentru asigurarea unei intelegeri comune a politicii, a intereselor si beneficiilor Romaniei, precum si pentru promovarea ideilor si intereselor Romaniei in acest domeniu. In mod particular trebuie structurata comunicarea si coordonarea orizontala intre ministerele de linie si agentiile de stat, intre MAE, Guvern si Parlament.

Organizatiile societatii civile sunt active in numeroase structuri europene si internationale, retele, platforme si forumuri. Pentru a capitaliza acest avantaj este nevoie de o colaborare mai stransa si coerenta cu MAE in vederea sustinerii unor pozitii si initiative comune, la Bruxelles sau pe plan regional.

   4.b Asigurarea co-finanţării proiectelor europene implementate de ONG-uri

Pana in prezent cea mai mare parte a actiunilor in domeniul cooperarii pentru dezvoltare realizate de organizatiile societatii civile s-au realizat cu finantare externa. Actorii neguvernamentali romani au nevoie de sustinerea Guvernului Romaniei, de ordin politic si financiar, pentru a putea continua si dezvolta proiectele romanesti in acest domeniu. MAE trebuie sa urmeze modelul celorlalti membri UE si sa lanseze programe de finantare pentru ONG precum si instrumente de co-finantare a proiectelor cu fonduri UE. Spre exemplu, ONG-urile au reuşit să atragă finanţări de peste 1.000.000 euro, cele mai multe provenind din fonduri ale Comisiei Europene, dar suma ar putea creşte considerabil dacă Guvernul ar asigura partea de co-finanţare a proiectelor, aşa cum se întâmplă în cele mai multe state UE.

Public tinta

Problema

Actiune propusa

Impact

Predictibilitate

Actorii guvernamentali

Strategia nationala privind cooperarea pentru dezvoltare nu mai corespunde prioritatilor nationale si internationale

Revizuirea strategiei, pe baza recomandărilor din partea societăţii civile şi a ţărilor partenere (având indicatori şi rezultate de impact)

Noul cadru legislativ va permite o mai buna masurare a performantelor Romaniei in materie de cooperare pentru dezvoltare, dar si o mai buna programare (strategica si bugetara) multianuală

6 luni – 1 an

Actorii guvernamentali

Inexistenta unei programari bugetare anuale si multianuale pentru politica de cooperare pentru dezvoltare, fapt ce se traduce prin actiuni ad-hoc, fara viziune strategica

Realizarea unui proces de programare bugetara, proportionala cu actiunile si angajamentele Romaniei in domeniu si cu nevoile de dezvoltare ale capacitatii interne

Consultarea cu societatea civila cu privire la programarea PCD

Realizarea de documente strategice pentru Republica Moldova, care sa includa un program solid dedicat societatii civile si proiectelor in parteneriat.

Bugetul destinat PCD nu va mai depinde de priorităţile şi interesele politice, ci de nevoile beneficiarilor.

În plan naţional, îmbunătăţirea coordonarării între ministerele de linie va face ca acţiunile întreprinse în sfera PCD să fie mai consistente, iar PCD să aibă un impact mai mare la nivelul politicii externe a României.

România îşi va consolida profilul de stat donator şi va putea dezvolta parteneriate strategice (cu impact pozitiv în plan economic şi comercial)

1-2 ani

Actorii guvernamentali

Rotatia cadrelor din MAE, precum si numarul scazut de persoane care lucreaza in unitatea ODA conduc la lipsa continuitatii demersurilor PCD si consolidarii rezultatelor obtinute

Infiintarea unei unitati speciale de programare, selectie si monitorizare a proiectelor de dezvoltare trebuie creata pentru a garanta o actiune eficienta a Romaniei pe plan international.

Posibilitatea integrarii PDC in strategia de relatii externe a Romaniei, o mai buna colaborare la nivel de minister(e) si cu actorii terti

2 ani

Actorii guvernamentali si societatea civila

Acordarea ajutorului umanitar din partea Romaniei a venit cu intarziere atunci cand acesta a fost necesar, cauza principal fiind lipsa de coordonare între Guvern şi societatea civilă

Participarea actorilor specializati din randul societatii civile din Romania in planificarea, coordonarea si implementarea actiunilor din sfera ajutorului umanitar

O mai bună comunicare şi coordonare între Guvern şi ONG

Prezenta romaneasca mai vizibila in cadrul actiunilor internationale de raspuns la situatii de urgenta.

1 an

Actorii guvernamentali

Romania atrage putine fonduri de la nivel European  intrucat organizatiile societatii civile cu experienta si potential in actiuni de cooperare pentru dezvoltare nu beneficiaza de co-finanţare din partea statului pentru proiectele implementate.

Lansarea de programe de finantare pentru ONG precum si instrumente de co-finantare a proiectelor cu fonduri UE.

Creşterea numărului de proiecte derulate de ONG, a capacităţii naţionale şi îmbunătăţirea imaginii României

6 luni -1 an

Carta Alba este disponibila spre consultare AICI si pentru descarcare AICI.