“Legea” asociatiilor si fundatiilor

0

Reglementarea juridica a organizatiilor neguvernamentale

• OG 26/2000 (actualizata in decembrie 2008)

•  OG 37/2003   

•  L 21/1924

Organizaţiile neguvernamentale se pot constitui pentru un scop de interes public sau colectiv precum şi în interesul personal nepatrimonial al membrilor. Caracteristica de bază a acestui tip de entitate este dat de interzicerea distribuirii excedentului financiar către membri. Această caracteristică atribuie sintagma de non-profit

In Romania, sintagma generic utilizata de “organizatii neguvernamentale” (sau ONG) vine sa pozitioneze organizatiile ce fac subiectul discutiei in raport cu institutiile publice. Cu alte cuvinte, organizatiile neguvernamentale sunt structuri de natura privata, independente fata de institutiile statului, avand capacitatea de a lua decizii in nume propriu si de a raspunde legal pentru consecintele aplicarii acestor decizii.

Alte expresii similare celei de “nonprofit” si care pot fi intalnite ca atribute ale organizatiilor neguvernamentale sunt “nepatrimonial” sau ” fara scop lucrativ”. Ca si in cazul atributului “nonprofit”, nici acestea nu trebuie intelese la modul absolut. In Marea Britanie, ele se numesc „organizatii voluntare”

În România, dreptul persoanelor de a se asocia este garantat de Constituţie care la Art. 37 prevede că “cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate şi în alte forme de asociere”. Astfel se stabilesc premisele constituirii organizaţiilor nonprofit.

Prima reglementare generală, unitară şi sistematică a apărut în 1924 prin Legea 21 – Legea Mârzescu, una dintre cele mai moderne reglementări, la vremea respectiva, dovada fiind faptul ca a reuşit să reziste până în anul 2000, când a fost abrogată de Ordonanţa Guvernului 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii. Această ordonanţă a suferit modificări în anul 2003 (prin OG 37/2003) fiind aprobată prin Legea 245/2005 de Parlamentul României după 5 ani de la emiterea acesteia de Guvern.