Scrisoare deschisa despre strategia culturala si creativa a capitalei 2015-2025, in rezumat: felicitari, critici, argumente, propuneri, orientate indeosebi spre aria artelor vizuale

0

In primul rand felicitari Arcub pentru aceasta initiativa si sper ca acest demers va fi unul viu, deschis propunerilor astfel incat sa-si atinga scopul menit.

Desi este un material complex, analitic, iata prima si cea mai importanta observatie critica la continutul acestui material asa cum este el acum:

Imediat ce privesti in detaliu, realizezi ca nu are la baza starea reala-comparativa a scenei cultural-artistice din capitala, nici o comparatie (care ar trebui sa ne indice exemple, modele si teluri) cu situatiile culturale ale altor capitale europene. O comparatie succinta, aplicata pe fiecare domeniu, de la orase din Europa centrala ori blocul ex-comunist: Budapesta, Varsovia, Praga, Viena, Berlin, la modele “de vis” ca Londra si Paris, respectiv alte orase din tara precum Cluj, Sibiu si Timisoara, ar fi evidentiat adevarata dimensiune a provocarii, a pretentiilor pe care ar trebui sa le avem ca cetateni ai capitalei de la strategia de dezvoltare culturala. Comparatiile ar fi condus la o analiza SWOT mai realista, mai incisiva, cu propuneri mai curajoase (ar fi de evitat irosirea acestui demers in solutii minore). Sper ca operatorii culturali activi, care au realizat ceva vizibil in ultimii ani, vor putea sa intervina, sa sprijine corectiile, idea unui demers viu. Inca putem profita de aceasta oportunitate deschisa de Arcub prin intermediul dezbaterii si amendarii corecte a acestui document. Cred ca nu trebuie sa asteptam anul 2021 pentru a deveni capitala culturala europeana, tinta ar trebui sa fie chiar 2016! Capitala poate profita de un “boom”, de beneficiile conjuncturii favorabile (care in acest moment e exploatata la minimum: public potential imens, investitii si infrastructura fara egal in tara) sa scurtcircuiteze traseul.

Iata doar cateva exemple, din aria artelor vizuale, care mi-au atras imediat atentia:

Desi materialul consemneaza slaba dezvoltare a publicului, dezinteresul, se mentioneaza, subliniat parca cu mandrie, circa 75.000 vizitatori anuali la MNAR, dar abea cand comparam cu o plaja elastica de la 10 milioane de vizitatori anual la Luvru, la cei 300.000 ai Muzeului Brukenthal in Sibiu avem dimensiunea exacta a dezastrului si un prim obiectiv, de cel putin 300.000 de vizite pe an, pentru a urca progresiv la peste 500.000 de vizite anual. Materialul nu mentioneaza numarul de vizitatori la MNAC, din cate stiu, este de 20-30.000 anual comparativ cu 5 milioane la Tate, ar trebui ca MNAC sa tinteasca in orizontul imediat 150.000 de vizite. Se mai mentioneaza 15.000 vizitatori la Art Safari, sa visam oare la cei 75.000 de vizitatori la Frieze in conditiile in care nici nu se mai puteau cumpara bilete, capacitatea maxima fusese atinsa? In Bucuresti exista doar 40 muzee, centre, galerii si spatii de arta contemporana active tot anul (nu adaugam aici inutil, derutant, cafenele cu pereti) in comparatie cu peste 400 in Berlin. Iar daca adunam toate vizitele din aceste spatii dar si din celelalte muzee si galerii de arta (veche – postmoderna) reiese ca mai putin de 5% dintre bucuresteni viziteaza macar o data pe an o expozitie de arta.

(Mai multe comparatii inspirationale la nivel national Romania vs. EU, pot fi gasite aici: http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/ebs/ebs_399_fact_ro_en.pdf)

Avand la baza aceste comparatii, strategia ar trebui sa fie si un document de pozitie, un document manifest, un instrument de constientizare pentru societate, factorii politici si birocratici si operatorii economici de pe scena capitalei in ce priveste starea reala, (relativ) precara, in care se gasesc multe dintre ariile culturale si artistice (ca sa nu generalizez) din punctul de vedere al finantarii, organizarii si, implicit, al rezultatelor. Desi cultura si arta au un rol esential, vital intr-o societate, in civilizarea societatii, ele nu se bucura, in capitala, de pretuirea si sustinerea de care au atat de mare nevoie. Operatorii culturali activi din capitala au o acutizata si cronicizata nevoie de finantare pentru programele lor. In schimb, in lipsa acestor comparatii, documentul risca sa para doar un material lipsit de vitalitate, pentru un Bucuresti deja autosuficient, in care doar corectam niste mecanisme impamantenite gresit, de parca am fi deja Londra… Din pacate aceasta autosuficienta bucuresteana defineste prea multi dintre actorii nomenclaturii scenei culturale de azi.

Responsabilizarea culturala a operatorilor economici care isi desfasoara activitatea in capitala, in special a celor care furnizeaza facilitatile de baza, lunar, de care suntem dependenti (electricitate, gaze, incalzire, internet, cablu tv, apa, salubrizare, telefonie, banci) ar trebui sa fie un punct cheie: cultura si arta contribuie la ridicarea nivelului de civilizatie si deci indirect la aparitia unui surplus; o parte din acest surplus creat de societate ar trebui redirectionat catre operatorii culturali, artistii si comunitatile artistice care au nevoie de el. In fine, directionarea acestui surplus catre institute/institutii care sprijina artele contemporane, artisti si comunitati artistice, devine cheia catre continuitatea dezvoltarii cultural-artistice. (As fi tentat chiar sa pledez pentru infiintarea unei taxe locale, taxa culturala, aplicabila operatorilor economici amintiti mai sus, acceptabil de mica, de doar 0.1% din incasarile realizate, taxa care s-ar constitui dar ar fi platita catre Arcub doar daca societatile respective nu sponsorizeaza direct cu suma constituita proiecte cultural-artistice in capitala, desigur in afara programului lor de brand, adica sponsorizari ale unor programe izvorate din necesitatile si efervescenta scenei culturale, nu programe inventate doar pentru nevoia de promovare a brandului societatii. In alte capitale, cu care tindem sa ne comparam cultural, toate corporatiile au programe de sponsorizare a culturii de la muzee, festivaluri, expozitii, spectacole la crearea unor importante colectii de arta contemporana, sprijinind astfel comunitatile artistice. In acele capitale, implicarea acestor corporatii se face pentru prestigiu si din intelegerea profunda a necesitatii pe care o reprezinta dezvoltarea cultural – artistica a societatii. Este momentul oportun sa fie ajutati sa isi faca mult mai bine simtita prezenta si in Bucuresti.)

Pentru ca bugetul Arcub este de fapt mic raportat la nevoile de finantare reala a culturii intr-o capitala demna de arhipelagul cultural european, acesta ar trebui prioritizat pe urmatoarele directii de sprijinire a unei dezvoltari durabile, sustenabile, a unor valori autentice (fara a contesta unele dintre directiile prevazute in material, cel putin in aria artelor vizuale multe dintre ele sunt fie secundare, fie minore):

Directiile prioritare de finantare (si artele vizuale)

– Infrastructura cultural-artistica incluzand aici muzee, scoli si centre de arte contemporane, publice ori independente, cu conditia ca acestea sa respecte anumite principii de baza precum: institutiile si activitatea lor sa fie reorganizate, coordonate si conduse cu implicarea reala a unui bord consultativ relevant pentru aria in care activeaza; sa aiba activitate cu mecanisme decizionale transparente, care se inscriu coerent in propriul program pe termen lung; sa aiba proiecte reale si relevante de mediere si educationale; sa aiba o reala promovare, parteneri media relevanti, astfel incat informatia despre activitatea finantata chiar sa ajunga in timp util la majoritatea publicului potential si sa atraga public nou. (S-ar putea gandi chiar un model de sprijin financiar partial, acordat cat mai democratic, pentru chiria spatiilor specific expozitionale, permanente, din arta contemporana.)

– Cofinantarea proiectelor cultural-artistice vii si cu impact relevant in aria in care activeaza, care au nevoie de o mana de ajutor pentru a deveni sustenabile; contributia la bugetul evenimentului ar trebui sa fie mai mica insa de o treime din acesta, favorizand astfel organizatiile cu autofinantare si gasirea surselor alternative de finantare, ajutand in acest fel proiecte care traiesc, sunt validate, dar au nevoie de sprijin pentru a supravietui, stiind ca intreprinderile culturale vii se zbat la pragul sustenabilitatii (studiul prevede in actuala forma incurajarea atragerii de fonduri private, sponsorizari, prin instituirea unei forme de contributie constituite din 50% surse private – 50% fonduri puse la dispozitie de autoritatile publice doar pentru obiectivele culturale prioritare: dezvoltarea tipurilor de public, accesul la cultura).

– Proiectele de educatie culturala cu impact major, care au un public-tinta de mii de persoane, precum generalizarea unui program, in colaborare cu inspectoratul scolar, care sa aduca elevii, periodic, in muzeele de arta, inclusiv contemporana, cu mediere (pentru ca arta are puterea de ne dezvolta capacitatile dincolo de limitele cu care am fost inzestrati, iar arta contemporana si, intr-un mod mai general, estetica contemporana sunt un mediu optim de dezvoltare personala, stimuland creativitatea si capacitatea noastra, a celor expusi, de a gasi solutii inovatoare la provocarile actuale; mai mult, intalnirea cu arta de valoare autentica, in muzee, centre si galerii va da creativitatii, pe care se pune atata accent, un plus de profunzime, de consistenta, avand in vedere usuratatea ce domina ariile creative din zilele noastre). Din nou, in material se aduce in discutie doar continuarea/sustinerea activitatilor unor ong-uri eroice, necesare, chiar vitale, dar cu efect minor in comparatie cu necesitatile.

– Finantarea productiei centrelor de arta contemporane pentru proiectele de arta experimentala si interdisciplinara (“laboratoare”), cu conditia ca ele sa respecte desigur principiile enumerate la prima directie de finantare. Gradul mare de subiectivitate inclus in creatia artistica ingreuneaza transmiterea mesajului artistic. Barierele de natura financiara nu fac decat sa sporeasca dificultatea comunicarii dintre artist si public. La dificultatea de expresie si atingere a publicului-tinta adaugandu-se elementul financiar, majoritatea formelor de arta se chinuie sa supravietuiasca, iar anumite forme de arta devin din ce in ce mai orientate spre comercial. De aceea, nevoia de sustinere financiara este cu atat mai importanta (si permanenta) mai ales pentru formele de arta al caror mesaj este mai dificil de transmis publicului larg, dar reprezinta avangarda cultural-artistica (echivalentul cercetarii in stiinta).

– Finantarea programelor axate pe schimburi culturale cu alte capitale din arhipelagul cultural european (incluzand schimburi de rezidente artistice, schimburi de expozitii, invitarea unor curatori internationali renumiti sa realizeze expozitii de grup cu artistii din scena de arta contemporana din capitala, s.a.m.d.). Materialul actual propune doar crearea unor rezidente pentru artisti din alte orase.

– Finantarea unor publicatii culturale reprezentative cu un focus major pe scena de arta a capitalei, harti culturale dedicate, de exemplu publicarea unui ghid lunar (si a unei harti) a muzeelor, centrelor, galeriilor si spatiilor de arta contemporana active, cu expozitiile curente, care sa fie distribuit in toate unitatile publice culturale, precum si in aeroport, hoteluri, restaurante s.a.m.d.; materialul actual nici macar nu include un traseu al artei contemporane in lista traseelor tematice: un traseu ghidat complet de doua zile prin spatiile formale si informale de arta contemporana din capitala ar fi de asemenea necesar.

Disclaimer:

Acest material, chiar daca intr-un ton mai general, este scris din prisma unui operator cultural din aria artei vizuale contemporane, avand o competenta axata in aceasta arie, pe langa competente relativ limitate la cele ale unui spectator consumator in celelalte arii. Inaugurat in 2012, Aiurart este un spatiu non-profit dedicat diversitatii mediilor de exprimare din arta contemporana, la confluenta dintre un spatiu deschis proiectelor curatoriale si o galerie de arta. Aiurart a organizat pana in prezent peste 50 de expozitii, inclusiv expozitii de grup cu artisti internationali – fara nici o subventie (inca) de la bugetul Ministerului Culturii, al Arcub ori AFCN – devenind astfel unul dintre cele mai active centre de arta contemporana din capitala si, cred, singura institutie de acest gen care prezinta un program confirmat de un bord consultativ relevant. Intrucat s-a mentionat in materialul publicat spre dezbatere ca am fost consultati trebuie sa adaug ca, desi de-a lungul acestor trei ani de activitate am avut numeroase conversatii convergente pe tema dezvoltarii culturale a capitalei cu mai multi dintre autorii acestui material deschis, fiind de altfel legati prin parteneriate si colaborari importante, nu am fost consultati oficial si transparent la realizarea efectiva a acestuia, existand, dupa cum se poate vedea, diferente substantiale de viziune, mentionate mai sus.

In fine, felicitand inca o data Arcub pentru aceasta initiativa, vreau sa felicit si echipa care a demarat realizarea acestui material complex, analitic, cu putine scapari (este omisa din analiza o categorie: lucratorii din sectorul public cultural, sau, in orice caz, punctele lor de vedere nu sunt relevate; de asemenea, in sectiunea media, radio-ul este omis, desi, printre consultanti figureaza un responsabil al radioului public, organism partener al majoritatii evenimentelor culturale importante din capitala), pentru toate persoanele pe care le-au invitat deja sa participe la consultari deschise si nu imi ramane decat sa sper ca vor completa acest demers continuand sa invite la consultari deschise si ceilalti actori-cheie din scena culturala a Bucurestiului pe care nu i-au invitat inca si, desigur, sper ca vor continua sa integreze in strategie punctele de vedere care apar si asupra carora pare sa existe suficient consens.

Dragi prieteni, ARCUB a lansat recent spre consultare publica „Strategia culturala si creativa a Bucurestiului 2015-2025″ (http://arcub.ro/downloads/pdf/Strategia_culturala_si_creativa_a_Bucurestiului_2015.pdf), iar operatorii culturali ai capitalei sunt invitati sa transmita observatii, sugestii, recomandari, pana pe data de 1 iunie 2015, pe adresa de e-mail: [email protected]