Sectorul neguvernamental, la 20 de ani

0

La douazeci de ani dupa abolirea dictaturii, ruptura dintre guvernanti si guvernati e parca mai profunda ca oricand. Institutiile fundamentale ale statului – guvern, parlament, justitie, presedinte – inregistreaza cele mai scazute cote ale increderii publicului. Nostalgicii regimului comunist sunt din ce in ce mai multi si nu mai pot fi identificati cu perdantii schimbarii, caci multi dintre ei abia depasisera in ’89 varsta mersului de-a busilea.

Una dintre cauzele actualei situatii rezida in caracterul exclusiv reprezentativ al sistemului politic instaurat. Legatura dintre guvernati si guvernanti se rezuma la actul votului (obicei din ce in ce mai putin raspandit), restul exercitiului desfasurandu-se in lumi paralele, intre so­cietatea civila si clasa politicienilor existand prea putine interactiuni. Intr-o societate normala, spatiul dintre cetatean si guvernant este umplut de o retea densa, reprezentata de organizatiile societatii civile. Fie ca e vorba de o organizatie de cartier, care are puterea de a face presiuni asupra primarului ca acesta sa construiasca sau nu un spatiu de parcare, de o asociatie menita sa-i faca sa se simta mai putin singuri pe batranii ramasi fara familie sau de una care vegheaza la corectitudinea procesului de votare, toate sunt forme prin care cetateanul devine mai puternic decat atunci cand asista neputincios la prestatia alesilor sai.

In Romania, organizatiile neguvernamentale s-au dezvoltat mai incet decat institutiile statului, dar (poate tocmai de aceea) mai sanatos. Raportul „Romania 2010. Sectorul neguvernamental – profil, tendinte, provocari”, dat recent publicitatii de catre Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile, constituie o analiza amanuntita a acestei retele. Cateva cifre din acest raport sunt semnificative pentru a ne da seama ca, desi relativ putin vizibile, organizatiile neguvernamentale au ajuns sa joace un rol important in societate. In momentul de fata, in Romania sunt inregistrate peste 62.000 de organizatii, iar numarul angajatilor cu carte de munca din acest sector este de 90.000. Numai in anul 2008, ONG-urile au atras resurse financiare de circa 1,25 miliarde euro.

Ce fac cu acesti bani? Furnizeaza 23,5% din serviciile alternative de ingrijire a copilului (case de tip familial, centre de zi, centre maternale etc.), la costuri de cinci ori mai mici decat in sectorul public; in cadrul serviciilor de ingrijire la domiciliu, ONG-urile se ocupa de peste 10.000 de varstnici, iar serviciile publice ale statului – de 7.300 de asemenea persoane (din nou , costurile pe beneficiar fiind sensibil mai reduse in institutiile neguvernamentale); sustin 30% din cantinele sociale din Romania. Si multe altele.

Poate mai important decat aceste prestatii sociale, unul dintre beneficiile cele mai importante ale activitatii acestui sector este determinarea cetatenilor sa reactioneze la schimbari care ii privesc (constructii ilegale, spatii verzi deteriorate, modificari legislative etc). In cadrul conferintei de la lansarea raportului citat, Ionut Sibian, directorul executiv al FDSC, spunea: „[Organizatiile neguvernamentale] raspund unor nevoi ale cetatenilor pe care statul nu poate sau nu stie sa le adreseze si completeaza oferta acestuia prin initierea de servicii alternative; reprezinta interesele cetatenilor si ii mobilizeaza sa actioneze in spatiul public pentru a fi ascultati in luarea deciziilor ce ii pot afecta sau pun presiune asupra statului pentru asumarea responsabilitatilor fata de cetateni. Reforma statului trebuie sa implice organizatiile neguvernamentale ca parteneri si promotori ai schimbarii”.

Criza actuala nu e doar una economica sau politica; poate mai grava decat acestea este criza sociala, manifestata prin lipsa de comunicare intre cetatean si stat. O solutie ar trebui sa constea in implicarea mai larga a cetateanului in organizatiile societatii civile, implicare care poate insemna, in afara apartenentei propriu-zise, activitati de voluntariat, donatii, participare la campanii (internetul jucand aici un rol deosebit de important). Aceasta presupune, desigur, incredere. Vestea buna, asa cum rezulta dintr-o serie de studii sociologice, este ca, in conditiile in care nivelul general al increderii in institutii este in scadere, tendinta increderii publicului in ONG-uri este una constant crescatoare. E semn ca organizatiile neguvernamentale sunt pe cale sa-si ocupe locul firesc intr-o democratie.

Articol de MIRCEA KIVU pentru romanialibera.ro