Comisarul Consiliului Europei pentru Drepturile Omului, Niels Muižnieks: ”Romania are nevoie de introducerea Mecanismului National de Prevenire”

0

Romania trebuie sa urgenteze introducerea Mecanismului National de Prevenire, a atentionat Comisarul Consiliului Europei pentru Drepturile Omului, Nils Muižnieks, prezent, pe 1 Aprilie 2014, la dezbaterea privind accesul la justitie si respectarea drepturilor copiilor si tinerilor cu dizabilitati mintale institutionalizati, organizata de Centrul de Resurse Juridice.

”Reafirm convingerea ca Romania are nevoie de introducerea Mecanismului National de Prevenire, care trebuie initiat si finantat de catre autoritati, dar implementat ca un organism independent, care sa conduca la respectarea Protocolului Optional la Conventia Impotriva Torturii si sa vegheze la respectarea Conventiei pentru drepturile persoanelor cu dizabilitati”, a declarat Comisarul.

Afirmatia a fost facuta in contextul lansarii de catre Centrul de Resurse Juridice a sintezei observatiilor din timpul vizitelor de monitorizare in 30 de centre rezidentiale in care sunt inchise persoane – copii  si tineri – cu dizabilitati mintale. In urma vizitelor au fost constatate grave incalcari ale drepturilor persoanelor inchise in astfel de institutii, de la tortura, tratamente inumane si degradante, ingradirea accesului la justitie, nesolutionarea plangerilor formulate de catre persoanele inchise, pana la neinvestigarea cazurilor de deces, accesul restrins si in unele cazuri inexistent la reabilitare sociala si ingrijiri medicale in comunitate.

In urma neregulilor constatate, CRJ a depus trei plangeri penale. Toate aceste probleme au fost expuse in fata Comisarului de catre expertii CRJ in monitorizare.

”Una din cele mai dificile vizite a fost la Centrul pentru tineri si varstnici din Aldeni, Buzau. Aici, peste 100 de beneficiari erau supravegheati de 5 angajati, personalul era subdimensionat, oamenii erau suprasedati. 9 persoane in trei paturi, inchise cu cheia intr-o camera, erau suprasedate, puteau doar sa respire. In 3 paturi erau 6 oameni, sedati, legati de maini si de picioare cu sfoara. Conventia ONU reglementeaza standarde, insa acestea sunt incalcate adesea in Romania. Ne-am permis sa depunem un denunt in urma situatiei gasite la Aldeni. Desi vorbim de tortura, abia dupa o luna si jumatate procurorul a inceput urmarirea penala in acest caz. Procurorul nici nu s-a deplasat in Centru, a trimis doar un politist, care are mandat limitat si nu poate audia toate persoanele implicate in acea situatie. De aceea, ne intrebam in ce masura aceste persoane au acces real la justitie”, a povestit in cadrul dezbaterii Silvia Tabusca, expertul CRJ in Monitorizare si cadru didactic universitar.

„Imi pare rau de ce a spus colega dvs. legat de reactia intarziata a procurorului in cazul de la Aldeni. Ma implic personal in cele trei plangeri penale depuse de CRJ. Cred ca noi trebuie sa devenim avocatii acestor copii. Va asigur ca Ministerul Public acorda o atentie deosebita cazurilor in care sunt implicate persoane cu dizabilitati, insa ne confruntam cu un numar foarte mare de dosare, ne apropiem de doua milioane de dosare pe an”, a spus Bogdan Licu, Prim- adjunctul Procurorului General al Romaniei.

”Atrag atentia asupra modului in care ajung copiii in institutii pentru persoane cu dizabilitati. La un Centru din Babeni, Valcea, de exemplu, un tanar fusese trimis de la un centru de plasament la acest centru pentru persoane cu dizabilitati mintale, in urma unui conflict, ca masura punitiva. Majoritatea copiilor din acel centru nu ar trebui sa mearga intr-o scoala speciala. Un alt caz: unei tinere i s-a spus ca trebuie sa fie mutata intr-un centru pentru tineri cu dizabilitati mintale si nu a avut nicio posibilitate sa conteste acest lucru desi ar trebui sa aiba acest drept. A fost mutata intr-o singura seara. La Spitalul de Psihiatrie Voila, Campina, o fetita, de 7 ani, nu avea nicio dizabilitate, ci doar o nevoie sociala. Fetita a spus ca a ajuns acolo dupa ce s-a certat cu invatatoarea si aceasta i-a spus sa mearga la scoala speciala din spital acolo unde se afla si sora sa. E o problema modul in care acestia ajung in aceste centre si imposibilitatea de a contesta acest lucru”, a spus Horatiu Rusu, expertul CRJ in Monitorizare si cadru didactic universitar.

Elena Tudor, directorul Directiei pentru Protectia Drepturilor Copilului din Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice a aratat in cadrul dezbaterii ca sunt ”regretabile situatiile prezentate de CRJ”. ”Legat de mutarea copilului, legislatia e clara, instanta decide. Dar chiar daca exista o legislatie aliniata cerintelor e loc de mai bine si noi am fost deschisi la orice propunere. E o problema legata de implementarea legislatiei”, a spus Elena Tudor, amintind ca din acest an Autoritatea pentru drepturile copilului si , ce urmeaza a fi infiintata, va avea o structura de control al respectarii drepturilor copilului.

”Sper ca aceasta institutie sa aiba in fruntea sa un director specializat in drepturile copilului. E o veste buna infiintarea acestei institutii insa, e important ca institutiile in sine sa functioneze cum trebuie”, a comentat Comisarul. 

In contextual incalcarii drepturilor persoanelor cu dizabilitati mintale aratate de CRJ, Comisarul a subliniat importanta organizatiilor neguvernamentale in apararea drepturilor persoanelor cu dizabilitati institutionalizate, amintind astfel de cazul CRJ in numele lui Valentin Campeanu impotriva Romaniei, aflat la Marea Camera a CtEDO.

”Daca ONG-urile nu pot apara in justitie persoanele inchise in institutii, atunci oricand pot avea loc abuzuri. Accesul la justitie pentru acesti oameni este foarte important si de aceea am vrut sa intervin in numele unei terte parti in procesul CRJ in numele luui Valentin Campeanu impotriva Romaniei, la Marea Camera a CtEDO.  Trebuie sa indepartam toate barierele legate de accesul  la justitie si speram intr-un rezultat pozitiv la Marea Camera. Felicit CRJ pentru cazul Valentin Campeanu. Sunteti adevarati avocati ai demnitatii”, a afirmat Comisarul.

Dezbaterea CRJ a fost o oportunitate si pentru colegii din alte ONG-uri sa puncteze problemele cu care se confrunta persoanele cu dizabilitati mintale si familiile acestora.

Iata cateva dintre declaratiile din cadrul dezbaterii:

„Noi inchidem centrele de plasament, dar cei mai multi tineri scosi de acolo raman in protectia statului si dupa 18 ani. De exemplu: un tanar de 16 ani intra intr-o casa de tip familial, dar la 18 ani, din cauza separatiei bugetare – bugete destinate copiilor si adultilor, aflate la institutii diferite – urmeaza sa fie scosi din casa de tip familial si replantati intr-un centru de tip vechi. Aceasta practica trebuie incheiata. O alta problema este legata de blocarea angajarilor pe posturi din 2009. Asta face ca in acest moment sa avem un deficit de 14.000 de angajati in sistemul de protectie a copilului si a persoanelor cu dizabilitati. Asta duce la lipsa de ocrotire si ingrijire, in contactul direct cu tinerii si copiii”, a spus Stefan Darabus, director general al Hope and Homes Romania. 

„In ceea ce priveste sistemul de plangeri, noi am facut lucrurile simple: oamenii sunt liberi sa spuna ce gandesc, e o problema daca nu sunt nemultumiti. Cei pe care i-am scos din institutii au acces oricand in a-si spune parerea. Insa niciuna dintre persoanele pe care le-am luat din institutii nu stiu sa scrie si sa citeasca. Atunci la ce ne foloseste condica de reclamatii? Daca nu privim persoanele cu dizabilitati in contextul drepturilor sale, nu facem nimic”, a spus Cerasela Predescu, manager general, Pro ACT Suport.

„In randul persoanelor cu dizabilitati mintale continua discriminarea la locul de munca. In Romania, specialistii stabilesc intotdeauna ce e bine pentru beneficiar, care nu e consultat sau implicat in decizia privind recuperarea sa”, a spus Amedeea Enache, director executiv al Fundatiei Estuar.

„Exista familii din mediul rural, cu multi copii, dintre care unul sau doi cu dizabilitati. Ii cresc pana la 6-7 ani, dupa care sunt sfatuiti de Directiile pentru protectia copiilor sa ii institutionalizeze.Sunt mutati de la un centru la altul, pana cand parintii le pierd urma”, a spus Madalina Turza, Presedinta Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilitati.

”Eu solicit scolii lucrurile pe care le prevede legislatia, iar scoala nu reactioneaza decat incriminandu-ma ca solicit prea multe. Solicit sa fiu implicata in planul de recuperare, dar sunt constant refuzata. Mi se spune ca nu am caderea sa fac afirmatii asupra a ceea ce se intampla. Nu exista un mecanism prin care parintii sa isi spuna parerea. Singura alternativa este sa dam in judecata Ministerul Educatiei. Vreme de 10 ani ma lupt sa imi spun parerea. Singurul vinovat a fost copilul meu pentru ca nu are capacitatea sa raspunda programei”, a spus Liuba Iacoblevpresedinta Asociatiei Autism Romaniei.