Saracia educationala se transmite de la o generatie la alta. Pentru societate, saracia este mai costisitoare decat educatia

0

Peste jumatate dintre copiii  din Romania (51%) se afla în risc de saracie sau excluziune sociala, fenomen care are consecinte grave pe termen lung, nu doar asupra copilului, ci asupra întregii societati.

Organizatia Salvati Copiii Romania a prezentat astazi la Guvern Raportul european asupra riscului de saracie și excluziune sociala, în cadrul unui grup de lucru la care participa reprezentanti ai autoritatilor decidente, ai Bancii Mondiale și ai Comisiei Europene, precum și alti specialiști din mediul academic și neguvernamental.

Un copil vulnerabilizat din cauze care privesc statutul socio-economic are îngradit accesul la educatie de calitate, iar acest fapt se transforma în saracia educationala care tinde sa se perpetueze de la o generatie la alta. În total, peste 26 de milioane de copii din Europa (numar care ar putea constitui populatia celui de-al șaptelea stat al Uniunii Europene) sunt expuși riscului de saracie sau excluziune sociala, potrivit raportului Salvati Copiii, intitulat Eradicarea saraciei educationale și materiale în randul copiilor din Europa”.

Efectul complex și extrem de grav este acela ca saracia educationala tinde sa se transmita de la o generatie la alta.

„Ne aflam în fata unui cerc vicios, pentru ca lipsurile materiale provoaca saracia educationala, iar aceasta din urma întretine și perpetueaza lipsurile materiale. Decalajul se transmite de la parinti la copii și din aceasta perspectiva vorbim despre un fenomen social costisitor care afecteaza întreaga societate.” – a explicat Gabriela Alexandrescu, Președinte Executiv Salvati Copiii Romania.

De aceea, Salvati Copiii solicita tuturor statelor membre ale UE, Islandei, Norvegiei și Elvetiei, printre alte masuri, sa își îndeplineasca angajamentele asumate prin Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabila. Pe plan intern, acest lucru presupune elaborarea unor planuri nationale pentru a combate saracia copiilor, excluziunea sociala și lipsa de oportunitati educationale, cu stabilirea de tinte clare. Statele trebuie sa se asigure ca sistemele nationale de învatamant au ca prioritate oferirea de șanse egale și ca grupurile defavorizate nu sunt lasate în urma.

Totodata, o recomandare esentiala este ca statele sa aloce resursele financiare necesare pentru politicile adoptate și sa asigure învatamant de înalta calitate și gratuit pentru toti copiii, precum și servicii de îngrijire și educatie pentru copilaria timpurie.

Deși tendintele difera de la o tara la alta, nicio tara europeana nu este scutita de saracia copiilor. Ponderea copiilor în risc de saracie sau excluziune sociala atinge 35% sau chiar mai mult în Bulgaria, Ungaria, Grecia, Spania și Letonia și crește pana la 51% în Romania.

Prin saracie înteleg ca nu avem bani suficienti și conditiile necesare pentru a avea macar o viata decenta.” (copil, Romania)

Cauzele sunt, de fapt, un întreg lant cauzal, care trebuie asumat de autoritati și întrerupt. Astfel, unul dintre factorii care determina daca un copil traiește sau nu în saracie este statutul ocupational al parintilor. Un loc de munca sigur, cu un venit adecvat, și nu doar simpla participare pe piata muncii, este esential pentru ca parintii sa le poata oferi copiilor lor un nivel de trai corespunzator.

Copiii care traiesc în familii cu o intensitate foarte scazuta a muncii au un risc de saracie (adica traiesc în familii cu un venit disponibil mai mic de 60% din media nationala a veniturilor) și excluziune sociala cu 54% mai ridicat decat cei din familiile cu o intensitate ridicata a muncii. Diferenta este de 60% sau mai mare în 12 tari europene, depașind 80% în tari ca Slovenia și Slovacia.

Statutul ocupational al parintilor depinde, la randul lui, de nivelul de educatie al acestora. În toate tarile europene (cu exceptia Islandei), diferenta în ceea ce privește ponderea copiilor în risc de saracie sau excluziune sociala între cei cu parinti cu nivel scazut de educatie și cei cu parinti cu nivel mediu de educatie este de 30 de puncte procentuale, depașind 40% în 25 de tari europene. În Slovacia, Ungaria, Romania și Cehia, decalajul este de aproximativ 80%.

 „Nu este vorba, în niciun caz, despre faptul ca parintilor cu un nivel scazut de educatie le pasa mai putin de copiii lor. Cauzele sunt cat se poate de obiective și de aceea este nevoie de efortul conjugat al autoritatilor: educatia precara duce la locuri de munca slab remunerate pentru parinti, ceea ce face ca acei copiii sa creasca în medii defavorizate, fapt care va perpetua marginalizarea.” – a precizat Gabriela Alexandrescu, Președinte Executiv Salvati Copiii Romania.

Criza economica și financiara din ultimii ani a agravat decalajele. Inegalitatea este principala cauza a saraciei și excluziunii sociale a copiilor. În prezent, 10% dintre gospodariile din Europa caștiga 31% din veniturile totale și detin peste 50% din bogatia totala, iar falia dintre bogati și saraci se adancește în multe tari. Astfel, o parte tot mai mare a bogatiei este concentrata într-o mica parte a societatii, iar tot mai putine familii care muncesc își permit sa investeasca în oportunitati pentru copiii lor. 

Tot acest lant cauzal are repercusiuni asupra capacitatii copiilor din medii cu risc de saracie de a se adapta lumii în care traiesc, în așa fel încat sa micșoreze decalajul. Copiii de 15 ani ai caror parinti provin din mediile cele mai defavorizate din punct de vedere socio-economic au o probabilitate cu 33% mai mare de a nu-și însuși competente minime de matematica, se arata în raport.

În 11 tari din Europa, acoperirea serviciilor de îngrijire a copiilor de 0 – 3 ani este sub 20%, iar în Slovacia, Polonia, Cehia și Romania, este de sub 10%. În Romania, Polonia și Croatia, peste 50% dintre copii nu frecventeaza învatamantul preșcolar.

Totodata, șansele copiilor romi din Europa de a termina școala gimnaziala sunt de cel mult 29%. Un studiu al Agentiei Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale (FRA) a aratat ca în Romania, doar 22% dintre copiii romi din acest interval de varsta merg la gradinita. În ceea ce privește frecventarea învatamantului obligatoriu, exista diferente mari de la un stat membru UE la altul: în Grecia, 43% dintre copiii romi de varsta școlara nu merg la școala, iar în Romania procentul este de 22%. În Bulgaria, Franta, Italia și Portugalia, procentul copiilor romi de varsta școlara care nu merg la școala este de  11%–14%.