Ngo agora la craiova

0

Unitățile sanitare locale, așadar, nu se bucurau de personalitate juridică, erau organe de conducere municipale, cu o structură de derivație politică.

Cu toate acestea, de-a lungul anilor, s-a resimțit nevoia de a schimba funcția guvernamentală în materie de sănătate, de a spori rolul regional și de a încredința funcția de planificare direct structurilor de operare.

După cum am văzut deja, reorganizarea disciplinei a avut loc prin decretul legislativ 30 decembrie 1992, nr. 502, care a avut meritul de a reproiecta structura organizatorică și instituțională a Serviciului Național de Sănătate.

Legea delegației care a dat naștere acestei prevederi (legea delegației nr

421 din 23 octombrie 1992) avea un dublu obiectiv: eficiența sistemului de sănătate, cu optimizarea resurselor de care dispunea deja, și controlul cheltuielilor, să conțină deficit (13). A calificat USL drept „societăți”, pe baza principiilor de reglementare ale societăților speciale, reglementate de legea din 8 iunie 1990, nr. 142 (14).

Cu așa-zisa reforma sanitară bis, unitățile sanitare locale și spitalele au devenit organe instrumentale ale Regiunii.

Pentru a da o mai mare coerență, însă, decretelor de punere în aplicare a legii de delegare față de ceea ce este prevăzut de aceasta (15), decretul legislativ 7 decembrie 1993, nr. 517 a redefinit unitatea sanitară locală ca „întreprindere cu personalitate juridică publică, autonomie organizatorică, administrativă, patrimonială, contabilă, managerială și tehnică” (16).

În esență, așadar, reorganizarea materiei sanitare – sub toate formele sale – a determinat două fenomene importante: reorganizarea unităților sanitare locale, prin transformarea acestora în societăți cu personalitate și autonomie juridică publică, precum și punerea în valoare a rolul cadrului de reglementare al Regiunilor.

Cu așa-zisa reforma sănătăţii ter, se fac alţi „paşi înainte”. Au fost modificate în continuare caracteristicile USL, care – cu dictatele decretului legislativ 19 iunie 1999, nr. 229 – au devenit centre de acuzare a autonomiei antreprenoriale.

Cu alte cuvinte, intenția a fost de a acorda autorităților sanitare cea mai largă formă de autonomie juridică. Astfel încât ASL-urile (așa cum au fost redenumite), în realizarea scopurilor lor, acționează ca un antreprenor privat, deși sunt subiecte de drept public, aparținând Regiunilor.

Cu toate acestea, „libertatea lor antreprenorială” întâlnește niște limite impuse legal.

Ei trebuie să-și conformeze activitatea cu principiile eficienței, eficacității, rentabilității și responsabilității manageriale directe. Aceștia sunt obligați să utilizeze proceduri de evidență publică pentru contractele de furnizare așa-numitele depășirea pragului comunității.

De asemenea, trebuie să respecte constrângerea bugetară și echilibrul dintre costuri și venituri, evitând risipa și disfuncționalitățile. Contabilitatea acestora trebuie sa urmeze modelul analitic (sau economico-patrimonial), conform reglementarilor stabilite de Regiune si prevazute de codul civil.

cu-toate-acestea-libertatea-lor-antreprenoriala-intalneste-niste-limite-impuse-legalÎn implementarea celei de-a treia etape a reformei legii sănătății, s-a urmărit și o mai mare implicare a cetățenilor și operatorilor în planificarea și evaluarea serviciilor de sănătate, precum și implementarea integrală a cartei serviciilor, care este acum fundamentală pentru implementare. a principiului transparenţei în administraţiile publice.

  1. În ceea ce privește rolul municipalităților, reforma sănătății și-a sporit impactul în planificarea și controlul sănătății și sociale.
  2. De altfel, ei participă la centrele instituționale de „consultare” și au competențe specifice în domeniul sănătății și al protecției mediului. Primarii, însă, acoperă rolul autorității locale de sănătate.

Pentru a rezuma și completa pe scurt cadrul de sănătate, această a treia etapă a reformei a implicat următoarele aspecte: consolidarea Regiunilor, consolidarea rolului Municipalităților în faza de planificare, furnizarea de programe și competențe de înlocuire (așa-numitele comisar), participarea activă a cetățenilor, integrarea socio-sanitară (ce va fi discutată mai jos), corporatizarea sistemului de sănătate, articularea.

ASL pe raioane, acreditarea instituțională, identificarea tarifelor pentru serviciile prestate de la cei acreditați. structuri, încercările de management, constituirea de fonduri suplimentare, modificarea managementului sanitar, formarea continuă (17).

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.