Prin modificarea codurilor in materie penala Guvernul vrea sa pedepseasca infractiunile inainte de a fi comise

0

Proiectul de ordonanta elaborat in graba de Ministerul Justitiei, la finele saptamanii trecute, la presiunea societatii civile, demonstreaza inca o data ca modificarea Codului Penal si a Codului de Procedura penala nu trebuie sa se faca pe genunchi, deoarece asta risca sa arunce in haos functionarea normala a procesului de justitie si sa faca mai mult rau decat sa repare ceea ce s-a stricat prin intrarea in vigoare, de la 1 februarie, a noilor Coduri.

APADOR-CH atrage atentia ca in acest proiect de ordonanta  exista grave erori, cum ar fi cercetarea penala a unor infractiuni inainte ca acestea sa fie infaptuite sau supravegherea (interceptarea telefoanelor/mailurilor/smsurilor/altor comunicatii, urmarirea persoanei in spatiul public si/sau la domiciliu etc) persoanelor care nu au savarsit o infractiune, ci doar sunt banuite ca o vor savarsi, intr-un viitor nedeterminat.

APADOR-CH sustine ca modificarea Codului de Procedura penala nu  trebuie facuta in graba, in mod improvizat, ci pe calea procedurii parlamentare, pentru redactarea corespunzatoare a noilor texte de lege si corelarea lor cu celelalte dispozitii din coduri.

Comentariile APADOR-CH pe marginea ordonantei de urgenta de modificare a noilor Coduri

1. Cu titlu general , APADOR-CH considera ca printr-o ordonanta de urgenta nu poate fi reglementat, nici macar partial, regimul supravegherii persoanelor , intrucat prin supraveghere (interceptarea telefoanelor/mailurilor/smsurilor/altor comunicatii, urmarirea persoanei in spatiul public si/sau la domiciliu etc.) este afectat un drept prevazut in Constitutie, respectiv dreptul la viata intima, familiala si privata prevazut (si ocrotit) in articolul 26 din Constitutie.

Astfel, consecinta singura si directa a modificarii art. 305 alin. 1 din noul Cod de Procedura penala, propusa la art. 3 pct. 5 din proiectul ordonantei de urgenta, este ca vor fi inclusi in categoria persoanelor care vor putea fi supravegheate si cei care nu au savarsit o infractiune, ci doar sunt banuiti ca o vor savarsi, intr-un viitor nedeterminat.

Art. 115 alin. 6 din Constitutie interzice expres emiterea de ordonante de urgenta prin care se afecteaza drepturile si libertatile prevazute in Constitutie.   Or, efectul produs de ordonanta de urgenta al carei proiect este in discutie, de a largi sfera persoanelor care vor putea fi supravegheate de la cei care au savarsit o infractiune la toti cei care ar putea savarsi candva o infractiune, reprezinta o afectare a dreptului persoanei la viata intima, familiala si privata.

De aceea, asociatia considera ca, pentru respectarea caii constitutionale, este necesar ca modificarile preconizate ale noului cod de procedura penala sa nu se faca prin ordonanta de urgenta (OUG), ci prin lege, astfel ca prezentul proiect de OUG ar trebui inlocuit cu  un proiect de lege.

2. Cu privire la art. 3 pct. 5 din proiectul de OUG, prin care este modificat art. 305 alin. 1 din codul de procedura penala , prin introducerea posibilitatii de a incepe urmarirea penala chiar mai inainte de comiterea unei fapte penale, deci doar pentru pregatirea comiterii unei fapte penale.

Singura explicatie si consecinta a acestei modificari, asa cum rezulta si din dezbaterea publica intensa din aceste zile, este ca, deoarece supravegherea nu poate fi dispusa decat dupa inceperea urmaririi penale, s-a extins in mod exagerat si nepermis, posibilitatea de a incepe urmarirea penala.

Astfel, de la situatia normala in care urmarirea penala se incepe dupa savarsirea unei fapte penale (in forma consumata sau ca tentativa), s-a ajuns acum la prevederea posibilitatii de incepere a urmaririi penale mai inainte de savarsirea unei fapte penale.

APADOR-CH precizeaza ca, in mod logic, nu este posibila inceperea urmaririi penale cu privire la o fapta penala inexistenta/nesavarsita , adica o fapta a carei executare nici nu a inceput, ci doar se afla intr-o faza de pregatire/proiect nesanctionata de legea penala.

Acest motiv de incepere a urmaririi penale contravine chiar art. 285 al. 1 din noul Cod de Procedura penala , care prevede ca urmarirea penala are ca obiect strangerea probelor pentru a dovedi existenta unei infractiuni, adica a unei fapte deja comise , iar nu pentru a dovedi eventualitatea savarsirii, intr-un  viitor aproximativ,  a unei infractiuni.

Daca legiuitorul considera ca anumite acte de pregatire a savarsirii unei infractiuni prezinta un pericol social deosebit, solutia legala este de a incrimina aceste acte pregatitoare, deci de a le prevedea in codul penal ca infractiuni distincte .

In prezent, exista in Codul Penal astfel de incriminari. Spre exemplu, in art. 412 alin. 2 din noul Cod Penal este prevazuta ca infractiune distincta efectuarea unor acte preparatorii (producere sau procurare de mijloace sau instrumente necesare, luarea de masuri= organizare, planificare etc.), acte prin care este pregatita savarsirea unor infractiuni ca:

-tradare

-atentat contra unei colectivitati

-atentat care pune in pericol securitatea nationala

-acte de diversiune

-actiuni ostile contra statului etc.

De aceea, asociatia considera ca sintagma ” pregatirea unei infractiuni ”, care are si un caracter extrem de vag, nu mai este necesar sa fie mentinuta in Codul de Procedura penala, intrucat actele de pregatire considerate ca periculoase de catre legiuitor sunt deja  prevazute ca infractiuni distincte in Codul Penal. Observatii in acelasi sens au fost transmise de asociatie inca din anul 2009, cand a formulat comentarii cu privire la proiectul noului Cod de Procedura penala.

Aceasta inseamna ca supravhegerea unei persoane sa nu mai poata fi dispusa pe motivul generic si ambiguu ca aceasta ar pregati savarsirea unei infractiuni, ci doar pe motivul ca persoana respectiva a savarsit deja o infractiune, si anume cea prin care este pedepsita efectuarea anumitor acte de pregatire.

Asociatia subliniaza ca, desi procurorul are un rol important in faza de urmarire penala (faza in care se efectueaza interceptarile convorbirilor/supravegherea persoanelor), totusi reglementarea din codul de procedura penala nu trebuie sa se supuna total vointei sau cerintelor parchetului, ci trebuie sa existe o armonizare, un echilibru intre, pe de o parte, solicitarile parchetului de legiferare a folosirii extinse a tehnicilor de supraveghere si, pe de alta parte, cerintele asigurarii respectarii drepturilor civile, printre care si dreptul la viata intima, familiala si privata.