Când te gândești la încălzirea globală, în general te acaparează un sentiment de neputință și de frică în fața neprevăzutului.  Industria Hollywood ne-a arătat tot felul de scenarii fantastice cu sfârșitul lumii, și nu mai putem distinge între adevăr și provocare. Adevărul că suntem într-o zonă gri în care o decizie universală trebuie luată (și apoi implementată) în legătură cu felul în care omul dorește să influențeze mediul din jurul lui. Și provocarea imaginării unei lumi fără Marea Barieră de Corali din Australia sau fără Calota Glaciară.

Cu tot pesimismul din bocceluță am ajuns la Seneca Anticafe, un spațiu atipic unde poți să lucrezi liniștit sau poți să asiști la o discuție cu Australianul Anului 2007, un ecologist renumit, biolog și paleontolog. Tim Flannery povestește la rândul lui cum, după efort susținut de a aduce clima globală pe agenda politicienilor, în 2009 Climategate l-a adus în pragul sentimentului de hopelessness.
Evenimentul de la Seneca a avut loc cu ocazia lansării cărții lui Tim Flannery, intitulată Athmosphere of Hope, în română Speranță în aer, apărută chiar la editura Seneca.

Cartea, lafel ca și autorul său, au venit la pachet cu un iz de optimism, pe care cu greu îl poți evita. Astfel, întâlnirea care a început cu un public de 10 persoane s-a înmulțit constant,  ajungând la 40 de ascultători intrigați de poveștile despre Pământ. Tim Flannery a început discursul său povestind chiar despre momentul în care încruntarea s-a transformat într-o speranță – momentul în care nivelul CO2 din atmosferă a stagnat pentru prima dată. Este un fenomen care, de sine stătător, nu va însemna o evoluție, însă Tim mai adaugă ingrediente care explică zâmbetul său ștrengăresc. El vorbesște despre energia verde care devine tot mai accesibilă, despre scăderea dependenței de combustibilii fosili, despre felul în care educația asimilează componente ecologice sau despre noile industrii și inovări tehnologice.

Nici chiar Donald Trump nu reușește să îl indispună. Ajunși la momentul întrebărilor, nu am putut rezista tentației de a deschide acest subiect – al felului în care politica va afecta viitorul tuturor. În speță, a președintelui american care consideră încălzirea globală ca fiind o păcăleală, „a hoax” după cum spune el. Tim însă a rămas neclintit de la speranța lui, și susține tare că pe termen lung nicio altă opțiune nu va fi cea potrivită.  „Americanii vor plăti pentru aceste decizii, dar dezavantajul va fi de scurtă durată. Energia curată va deveni mult mai ieftină.”

Cu ocazia aceasta ajungem și la sistemul rusesc de a pune problema. Sistemul acesta este cel lipsit de responsabilitate, caracteristic unui sistem autoritar unde „tatăl” națiunii este cel care ia deciziile, iar „copii” aplaudă fericiți. Acest tip de sistem își crează niște cetățeni lipsiți de reponsabilitatea alegerilor. Tim Flannery recomandă însă cu căldură sistemul elvețian, unde fiecare are responsabilitate și deci se comportă ca un adult. „Toți trebuie să luăm atitudine, să fim cei care fac, nu cei cărora li se întâmplă.”

We will prevail!” este concluzia cu care am rămas după discuția la care am asistat. Însă nu este un cec în alb pe care l-am primit ca spectator, înconjurată fiind la Seneca de planșe cu analize climatice și un vădit interes pentru subiect. Suntem atenți, dar nu vor reuși nimic dacă nu ne asumăm responsabilitatea fiecare. „Show ledership in your circle of friends”  este povața lui Tim Flannery pentru noi, simpli spectatori la evenimentul lansării de carte.

 

Urmând sfatul lui, am făcut o scurtă cercetare pentru un prim pas în direcția reciclării: Recicleta în Sectorul 1 și 2, deșeuri IT la Atelier fără Frontiere, electrocasnice mari, mici și foarte mici la Patrula de reciclare, folosind stații inteligente la SiguRec, iar lista merită continuată.

Așteptăm și sugestiile voastre pe subiect pe Facebook, unde comentariile pot curge.

Mai multe despre itinerariu lui Tim Flannery în România puteți vedea la acest link.