Despre avort si euthanasie la Strasbourg

0

Mai multe organizatii neguvernamentale au cerut membrilor delegatiei Romaniei la Adunarea parlamentara a Consiliului Europei sa voteze impotriva unei Rezolutii care invita statele europene sa faciliteze accesul la avort si eutanasie.

Subiectul suscita la Strasbourg dezbateri aprinse si antreneaza medici, militanti pentru drepturile omului, asociatii religioase si politicieni de toate nuantele.

Cei care militeaza pentru autonomia deplina a persoanei au remarcat ca in diferite tari ale Europei se manifesta anumite restrictii privitoare la practicarea avortului sau euthanasiei. Nu sunt numai restrictii legale propriu-zise, ci si limitari ale practicii, care decurg din invocarea obiectiei de constiinta.

Exista medici care refuza sa faca o intrerupere de sarcina, din motive religioase sau filozofice. Ei sunt obiectorii de constiinta.

Proiectul de rezolutie care va fi votat joi la Strasbourg propune ca acesti obiectori de constiinta sa fie obligati prin lege sa renunte la convingerile lor de natura etica si sa ofere pacientilor serviciile cerute.

Raportul, redactat de Christine McCafferty din Marea Britanie, nuanteaza cu prudenta situatiile in care medicul ar fi obligat sa renunte la obiectiile sale, dar propune totusi o formulare de natura sa-l constranga in cele din urma pe medic sa se supuna neconditionat oricarei solicitari.

Raportorul este de parere ca obiectia de constiinta nu poate prevala asupra obligatiei legale de a acorda pacientului ingrijirile medicale solicitate.

In Romania, problematica este cat se poate de vie, ca si in alte tari europene, dar nu este formulata deschis. La nivelul practicii medicale se intilnesc tot felul de situatii, fara ca ele sa devina obiectul unei dezbateri publice.

Iata de ce este posibil ca delegatia Romaniei la APCE sa fie oarecum nepregatita. In orice caz, pe langa deputatii din Romania se exercita un lobby intens din partea unor ONG laicizante, cele mai vizibile de altfel in viata publica romaneasca, care solicita politicienilor sa voteze in sensul cerut de Christine McCafferty.

In ultima vreme insa au devenit tot mai active si asociatiile religioase care solicita ca punctul lor de vedere sa fie ascultat in egala masura. Ele au cerut de asta data membrilor delegatiei Romaniei la APCE sa voteze impotriva proiectului de Rezolutie.

Mai inainte de a discuta subiectul particular al medicului care refuza sa faca un avort, atrage atentia o problema mai generala.

Asociatiile religoase (asa cum sunt in cazul de fata Federatia Organizatiilor Ortodoxe Pro-vita din Romania, Asociatia Alianta Familiilor din Romania, Fundatia Pro Vita Medica Timisoara, Asociatia Caritas Bucuresti,  Asociatia Darul Vietii, si Asociatia Familia si Viata) au dreptul sa participe la formarea opiniei politice la fel ca asociatiile laicizante si care sunt desemnate de regula prin genericul „societatea civila“?

Intrebarea, nepusa ca atare in Romania, preocupa insa tot mai mult Europa occidentala, care tinde sa se considere pe sine ca facand parte dintr-o societate „post-seculara“. Mai ales presiunea comunitatilor islamice, cu angajamentul lor religios ireductibil, a obligat societatile vestice sa regandeasca tema laicizarii.

Subiectul suscita pe mai departe tensiuni cat se poate de puternice, dar este relevant ca la nivelul gandirii filosofice tema religiozitatii a revenit in centrul atentiei. Filosoful german Jürgen Habermas, de exemplu, a pledat intr-o serie de conferinte si de articole recente pentru un liberalism capabil sa acorde credinciosilor un statut egal cu al necredinciosilor.

Intr-o conferinta sustinuta in 15 martie 2007, in cadrul Institutului Nexus din Olanda, Jürgen Habermas, sustinea ca „neutralitatea Statului nu exclude admisibilitatea punctelor de vedere religioase in viata politica“ si continua spunind ca „necredinciosii care aduc concetatenilor lor credinciosi obiectia ca punctul de vedere religios tine de o epoca depasita si ca atare imposibil de luat in serios, se fac vinovati de o retrogradare a spiritului republican intr-o simpla coabitare, care neaga in fapt baza cetateniei comune“. 

Sursa:  dw-world.de