StiriONG – Carta Alba a sectorului ONG

0

Carta Alba a sectorului ONG

Formularea politicilor publice este un proces complex, permanent şi participativ în care un rol cheie îl au organizaţiile neguvernamentale, forme de coagulare şi reprezentare a intereselor cetăţenilor. Succesul acestui proces depinde atât de gradul de conştientizare a reprezentanţilor autorităţilor publice cu privire la rolul dialogului civic în soluţionarea problemelor societăţii, cât şi de capacitatea organizaţiilor neguvernamentale de a formula propuneri fundamentate, viabile, pe care să le susţină coerent. Dialogul deschis, transparent şi permanent între organizaţiile neguvernamentale şi autorităţile publice reprezintă unul dintre elementele care asigură un proces democratic de formulare a politicilor publice şi de luare a deciziilor.

La sfârşitul anului 2008, Coaliţia pentru Bună Guvernare şi Parteneriat cu Mediul Asociativ formula cele 10 principii pentru o politică publică procivică şi proactivă şi propunea o agendă societăţii civile din România, pe care o aducea la cunoştinţa decidenţilor politici. La începutul anului următor, Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC), Centrul de Asistenţă pentru Organizaţiile Neguvernamantale – CENTRAS şi Camera Deputaţilor au organizat o întâlnire între conducerea Camerei şi reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale, încheiată cu semnarea unui acord de program de cooperare pentru legislatura 2008 – 2012. În perioada 2008-2011, unele măsuri propuse pentru temele de politică publică enunţate în cele două documente s-au regăsit în documentele de politică publică adoptate, însă cele mai multe au rămas doar la nivel de propuneri. Acest lucru ne întăreşte convingerea că este nevoie de un efort comun, susţinut şi coerent din partea cât mai multor organizaţii neguvernamentale pentru formularea propunerilor de îmbunătăţire a politicilor publice existente şi pentru susţinerea acestora în vederea introducerii lor pe agenda publică.  

Carta Albă a sectorului ONG din România va marca începutul unui proces coerent, structurat şi permanent de identificare, documentare, prioritizare şi susţinere ulterioară în faţa autorităţilor publice, a temelor de interes pentru sectorul neguvernamental, teme ce vor constitui o agendă de advocacy elaborată prin consultare şi cu susţinerea unui număr cât mai mare de organizaţii.

Documentul nostru îşi propune o scurtă descriere a situaţiei din ultimii doi ani în arii de interes identificate, formulând în acelaşi timp şi propuneri de îmbunătăţire a politicilor existente ce ar putea constitui obiective ale campaniilor de advocacy iniţiate de organizaţiile neguvernamentale în perioada următoare.

Prima variantă a textului este elaborată de FDSC în colaborare cu organizaţii neguvernamentale partenere, cu expertiză relevantă în domeniile de interes pentru sector: Centrul de Resurse pentru participare publică – CeRe, Asociaţia Naţională a Birourilor de Consiliere pentru Cetăţeni, Agenţia de Monitorizare a Presei ActiveWatch, Policy Center for Roma and Minorities, Fundaţia Terra Mileniul III, Asociaţia ALMA RO, Organizaţia Salvaţi Copiii, Asociaţia pentru Relaţii Comunitare, Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Dezvoltare din România.

Ţinând cont de agenda sectorului propusă în 2008, concluziile atelierelor de lucru organizate în cadrul Conferinţei FDSC „Sectorul neguvernamental după 20 de ani –realizări şi provocări” organizată în 2010 şi contextul în care se formulează actuala agendă, ariile de interes alese şi prezentate în Cartă sunt: democraţie participativă, combaterea extremismului, economie socială, subsidiaritate şi descentralizarea serviciilor publice de interes general, educaţie, dezvoltare durabilă, finanţarea publică a sectorului ONG, mecanismul 2% şi cooperare pentru dezvoltare.

Carta Albă a sectorului ONG din România este un document “viu”, ce poate fi completat cu noi teme sau propuneri pe tot parcursul derulării procesului de consultare a organizaţiilor neguvernamentale. Dorim ca acest document să exprime poziţia comună a organizaţiilor neguvernamentale faţă de situaţia actuală a societăţii româneşti şi să contribuie la focalizarea eforturilor lor şi relansarea parteneriatului dintre sectorul public şi cel neguvernamental.

1.Întărirea democraţiei participative

Context

Democraţia participativă este una dintre primele teme care au apărut pe agenda sectorului neguvernamental. După nevoia de alegeri libere şi corecte, primă condiţie a democraţiei, apare nevoia unor mecanisme de participare la decizia publică, care să permită cetăţenilor să îşi exprime opiniile şi aşteptările către reprezentanţii lor aleşi. Eforturile organizaţiilor neguvernamentale au fost concentrate în câteva direcţii: stimularea interesului cetăţenilor cu privire la decizia publică, stimularea interesului actorilor decizionali pentru organizarea de consultări, coalizarea sectorului neguvernamental în sensul unor intervenţii coerente în decizii publice, construirea unui cadru legislativ şi instituţional pentru participarea la decizia publică, monitorizarea aplicării legislaţiei şi reclamarea derapajelor de la regulile democraţiei şi a bunei guvernări.

Citeşte mai departe>>

2.Combaterea extremismului

Context

Conform diferitelor sondaje de opinie şi studii din ultimii ani, cele mai discriminate categorii din România sunt martorii lui Iehova, homosexualii, romii şi bolnavii de SIDA. Deşi ordinea diferă, multe sondaje plasează pe primul loc martorii lui Iehova. Romii se remarcă nu numai prin numărul mare de cazuri de discriminare, ci şi prin vizibilitatea negativă (inclusiv mediatică), o lungă istorie a fenomenului şi un grad sporit de intoleranţă întâlnit la nivelul multor ţări membre ale UE. 

Citeşte mai departe>>

3.Susţinerea economiei sociale

Context

Economia socială în România include în principal organizaţii neguvernamentale, cooperative, organizaţii mutualiste/de ajutor reciproc. Unul din cele mai importante sectoare de activitate pentru organizaţiile din economia socială este în România, ca şi în majoritatea statelor membre UE, sectorul serviciilor de interes general (social, educaţie, formare profesională şi ocupare). Dincolo de furnizarea de servicii, acest sector contribuie semnificativ la dezvoltarea coeziunii şi solidaritatea necesare oricărei societăţi.

Citeşte mai departe>>

4.Susţinerea subsidiarităţii şi descentralizarea serviciilor publice de interes general

Context

Anul 1989 găsea societatea românească cufundată într-o profundă cultură etatistă, însă 20 de ani mai tarziu, în anul 2011, statul român nu a găsit încă modelul de dezvoltare social potrivit pentru rezolvarea problemelor sociale. Reformele propuse în domeniul serviciilor publice în perioada tranziţiei jonglează între modelul statului social democrat al bunăstării (orientat spre garantarea bunăstării individului de către stat) şi modelul statului liberal al bunăstării (dominat de logica pieţei). Dacă din perspectiva politicilor de sănătate şi educatie statul a impulsionat dezvoltarea mizând pe implicarea sectorului privat, politicile sociale au fost lipsite de coerenţă, fiind decise adesea ca răspuns pentru a compensa unele restructurări la nivel economic, nu pentru a rezolva o nevoie socială a cetăţenilor sau comunităţilor.

 Citeşte mai departe>>

5.Prioritate absolută acordată educaţiei

Context

Începând cu anul 2008, la conducerea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (MECTS) au fost, pe rând, 5 miniştri: Cristian Adomniţei, Anton Anton, Ecaterina Andronescu, Emil Boc şi Daniel Funeriu. În ceea ce priveşte demersurile de la nivel naţional, respectiv schimbările legislative din domeniul educaţiei, perioada 2008-2011 este caracterizată de o serie de demersuri punctuale cu privire la modificarea Legii Educaţiei, majoritatea acestora nefiind finalizată din cauza diferenţelor de viziune dintre promotori, a neimplicării tuturor factorilor interesaţi şi a neînţelegerilor dintre partidele politice.

Citeşte mai departe>>

6.Dezvoltarea durabilă – cerinţă primordială a dezvoltării societăţii româneşti în actualul deceniu

Context

România beneficiază încă de la sfârşitul anului 2008 de a doua Strategie Naţională de Dezvoltare Durabilă, asumată de Guvern. Cu toate acestea, Strategia este inoperabilă, deoarece nu există un Plan Naţional de Implementare şi un buget aprobat. De asemenea, este greu de definit care ar fi programul care să stimuleze implementarea acestei strategii sau instituţiile-departamentele responsabile.

Citeşte mai departe>>

7.Adoptarea unei legislaţii coerente privind finanţarea publică a sectorului ONG

Context

Media surselor de venit din surse publice a ONG-urilor din 32 de ţări ce au facut obiectul unui studiu comparativ al Centrului Johns Hopkins  este de 34,9%, în condiţiile în care ponderea finanţării publice (granturi de la autorităţi publice româneşti, subvenţii în baza Legii 34/1998  şi contracte de servicii cu autorităţile publice) a ONG-urilor din România este doar de 8,6% .  Procentul ajunge la 27,2% doar dacă se adaugă şi finanţările nerambursabile din programe ale Uniunii Europene.

Citeşte mai departe>>

8.Îmbunătăţirea sistemului 2%

Context:

Mecanismul 1%, transformat ulterior în 2%, a luat naştere în anul 2003 din necesitatea identificării unei soluţii de finanţare pentru sectorul non-profit din România, dependent de finanţarea externă, dar şi de iminenta scădere a fondurilor europene odată cu intrarea în Uniunea Europeană. Acest sistem poate stimula comportamentul filantropic al cetăţeanului, prin implicarea acestuia în susţinerea unor cauze sociale şi responsabilizarea lui în cheltuirea banului public, creându-se premisele unor importante efecte benefice la nivel social.

Citeşte mai departe>>

9.Înfiinţarea unei structuri independente pentru asistență pentru dezvoltare internaţională (ODA), după modelul existent în statele europene

Context:

În anul 2009 şi 2010 implicarea şi utilizarea expertizei ONG-urilor în implementarea politicilor de cooperare internaţională a fost limitată la o serie de consultări cu Serviciul de Asistenţă pentru Dezvoltare (SAD) din cadrul Ministerului Afacerilor Externe (MAE), consultări care au avut loc fie în format de consultare pe documente, fie prin intremediul unor evenimente dedicate (de exemplu, Şcoala de Dezvoltare a MAE).

Citeşte mai departe>>

10. Voluntariat

Context:

Miscarea de voluntariat din Romania s-a dezvoltat constant in ultimii 21 de ani, anul 2001, Anul International al Voluntariatului, fiind un moment care  a dat un impuls extraordinar acestei miscari, atat prin adoptarea legii 195/2001 (Legea Voluntariatului) – o forma de recunoastere publica de care aceasta miscare avea nevoie pentru a se dezvolta, cat si prin initierea unor proiecte de voluntariat constante, vizibile si cu un impact din ce in ce mai mare, de tipul Saptamanii Nationale a Voluntariatului. La zece ani de la acest salt inainte al miscarii de voluntariat, marcam Anul European al Voluntariatului 2011, un semnal al Comisiei Europene ca voluntariatul si-a castigat un rol important pe agenda politicilor publice la nivel european datorita valorii sale pentru individ si societate.

Citeste mai mult>>

Descarcaţi Cartea Albă a sectorului ONG din România  în format PDF

Cartea Albă a sectorului ONG din România este elaborată în cadrul proiectului „O voce mai puternică pentru sectorul neguvernamental din România”, finanţat de Trust for Civil Society in Central & Eastern Europe.

Teme noi propuse de organizatii neguvernamentale:

1. Voluntariatul – Asociatia CARP Omenia, Antochi Constantin, Voluntar Centrul de Zi; Puscas Monica;  Cindrea Delia-Paula, Director General, Asociatia Volutarilor din Medgidia;

2. Sprijinirea tinerilor care sunt obligati prin lege sa paraseasca sistemul de protectie sociala dupa implinirea majoratului sau respectiv 26 ani pentru cei care aleg sa continue studiile – Asociatia EUROACTIV, Greciuc Mihai, Presedinte

3. Optimizarea functionarii organizatiilor neguvernamentale (guvernare si management operational, bune practici, etica, deontologie, cod de conduita) – AID-ONG – Agentia pentru Informarea si Dezvoltarea Organizatiilor Neguvernamentale, Lisetchi Mihai, Director Executiv